Într-un film de 10 minute, pe care vă sfătuiesc să-l urmăriţi căci este plin de informaţii teribile la prima mână – de la un specialist şi şef de institut, nu din gura târgului şi uşor de contestat ca scenarită şi paranoia – putem afla că, de fapt, specialiştii nu ştiu nici astăzi, după atâtea zeci de ani de când lucrează cu virusurile pentru a face vaccinuri, cum funcţionează de fapt un virus şi nu ştiu cum să facă un vaccin. De ce? Pentru că odată făcut vaccinul şi produs pentru populaţie, nimeni nu mai urmăreşte ce se întâmplă cu el, ce face virusul în corpul beneficiarilor.

Şi mai aflăm, aşa în treacăt şi oarecum anecdotic, cum au fost contaminate 400 milioane persoane cu un virus străin pierdut prin vaccin, alte sute de milioane cu alt virus,  şi tot aşa cu sutele de milioane şi virusurile străine strecurate în vaccinuri – noroc, spune el, că nu s-au activat (Dar e sigur? Sau, e sigur că nu pot face alte lucruri rele, sau nu se pot activa peste ani şi ani, sau nu pot trece în forme modificate, sau nu pot produce maladii aparent nelegate de ele?)

Aflăm cum au făcut 28.0000 de soldaţi hepatită B de la un vaccin împotriva malariei şi cum până şi Churchil a avut ficatul praf, mare mirare că nu a mierlit-o: Cum au murit, tot dintr-o astfel de greşeală, câteva sute de persoane de turbare. Şi alte sute sau mii de  nu mai ştiu ce.

Toate aceste declaraţii sunt acolo în film. Nu sunt poveşti, nu sunt vorbele unui obsedat de pericolul vaccinurilor. Sunt ale unui cercetător şi producător de vaccinuri.

Din păcate, traducătorul a simţit nevoia să facă şi comentarii, care strică, sunt deplasate şi dau senzaţia de partizanat şi manipulare. Dincolo de ele, declaraţiile lui Saluzzo rămân însă ca un mare semn de întrebare despre trecutul, prezentul şi mai ales viitorul vaccinurilor.

Anunțuri