Nerespectând principiile de transparență și democrație, noul plan-cadru al învățământului gimnazial propune patru materii prin care s-ar dori tocmai cultivarea spiritului democratic. Este vorba despre: educație pentru drepturile copilului (clasa a V-a), educație multiculturală (clasa a VI-a), educație pentru cetățenie democratică (clasa a VII-a), educație economică (clasa a VIII-a).

De ce am vorbit de lipsă de transparență? Pentru că nu ni se comunică nimic privitor la conținutul acestor noi programe de studiu (se dau numele lor și atât). De ce nerespectare a principiului democratic? Pentru că introducerea lor nu este supusă dezbaterii publice, ele apărând în toate cele trei variante de plan cadru.

Cu alte cuvinte, ni se oferă un simulacru de democrație, unele aspecte fiind introduse tacit și doar câteva supuse dezbaterii publice: creșterea numărului de opționale la decizia școlii, dispariția unei ore de română la a cincea și ora de latină la clasa a opta. Ironia face că predau română și am predat ceva vreme și limba latină. Ar trebui așadar să mă inflamez în apărarea celor două materii pe care le predau, dar nu o fac. Scăderea numărului de ore la materiile tradiționale aduce și ea unele semne de întrebare, dar pericolul major este în altă parte. Adică exact în partea care presupune ideologizarea învățământului, așa cum poate numai comunismul anilor 50 mai îndrăznise să o facă. 

Există două mari motive pentru care eventuala introducere a acestor materii de așa-zisă educație democratică ar fi o greșeală (mai puțin cea de educație economică, mai transparentă). Primul motiv se referă la vârsta scăzută a elevilor cărora vrem să le propunem, o vârstă la care capacitatea de problematizare este redusă. Cu alte cuvinte, deși putem presupune că programa are un conținut pentru a cărui optimă înțelegere este necesară activarea multor cunoștințe, totuși noi o aducem în fața unor minți foarte tinere. În felul acesta, livrăm informații reducând posibilitatea dezbaterii, ba, ce e și mai grav, reducând posibilitatea înțelegerii cauzelor și efectelor. Copilul nu poate decât să preia ca atare informația, nedigerată și creditabilă din start, prin aceea că vine dinspre autoritatea școlii și a unui adult. Dacă această informație i-ar parveni în adolescență, când ar avea schițat deja un sistem de valori și ar beneficia de anumite cunoștințe de istorie, logică, economie, geografie etc., atunci am putea vorbi de o abordare măcar adecvată.

Dar a transmite către copii de 11-14 ani informații cel puțin controversate, care produc un obositor și continuu zgomot de fond al civilizației contemporane, asta sună a manipulare. Vorbim despre idei intens dezbătute, și nu doar în spațiul informal al unor discuții private sau al mediului online, ci în foruri de decizie. Sunt aspecte de controversă chiar în arena decizională a Uniunii Europene, aspecte asupra cărora se contrazic chiar și reputați europarlamentari, eseiști, istorici ai ideilor, antropologi etc.

Să luăm, de pildă, educația multiculturală, propusă ca materie la clasa a…VI-a! Cum dorește noua programă să insufle copiilor respectul pentru celălalt (indiferent de spațiul cultural din care provine) și să afirme în același timp nevoia de păstrare a identității naționale (conform dictonului european Unitate în diversitate)? Cum se poate redacta un manual care să ocolească zonele sensibile și care să nu fie acuzat de parti pris sau de propagandă? Și, mai ales, odată manualul făcut (care să admitem că ar reuși să fie un monument de echidistanță), cum poți să preîntâmpini ca profesorul ce predă materia asta să nu devină portavoce pentru vreo ideologie, pentru vreun curent de opinie? Iar acest curent de opinie ar putea fi bazat nu pe vreun tratat științific ori titlu de lege, ci pe ceea ce dl profesor a citit în ajun pe vreun blog, de exemplu. Atunci să vezi ghiveci ideologic!

Mai multe pe http://republica.ro/pleaca-latina-dispare-o-ora-de-romana-intra-multiculturalismul-la-clasa-a-vi-a-legea-ideologizarii-invac.

Merită să citiţi tot textul Rucsandrei Cioc.