Una-i una, si alta-i alta: Doamna de Fier (The Iron Lady, cum au numit-o chiar sovieticii) a fost altcineva, se numea Margaret Thatcher, si a facut cu totul alt fel de politica, diametral opus Angelei Merkel. Cei interesati sa afle de ce „diametral opus”, sa intre pe link:

https://ihincu.wordpress.com/2013/04/17/margareta-si-libertatea-despre-thatcherism/

Prin urmare, PUȚIN DISCERNĂMÂNT, vă rog! ISTORIC si POLITIC. Despre MERKEL, care se transforma, pe zi ce trece, nu doar in groparul Germaniei – cele 80 de milioane de cetateni germani cat de cat liberi si majoritar crestini – ci si al continentului nostru si al UE (ca sa-l parafrazam pe Traian Ungureanu).

Simptomul lipsei de discernamant este incapacitate individului de a alege intre (mai)bine si (mai) rau, pe caz concret. Si se intampla din doua motive:

a)din lipsa de repere solide – adevaruri si legi obiective – functie de care apreciem o anume actiune/afirmatie intr-un anumit context obiectiv, si substituirea lor cu aprecieri subiective, guvernate de emotii si instincte.

b) din prostie – care-i poate afecta si pe cei care cunosc adevarurile si legile obiective relevante, dar ce folos, daca n-au minte sa le inteleaga/aplice.

Nicaieri nu se vede mai limpede aceasta lacuna decat in politica si la komentariatul politic.

Necunoasterea si neintelegerea marilor adevaruri si evolutii istorice si politice, face imposibila o apreciere corecta – obiectiv corecta – a pozitionarilor si practicilor politicianului X sau Y. Iar prostia, se stie, este invincibila.

Cazul Merkel ilustreaza aceste fenomene foarte bine.

Da. In timpul loviturii de stat 2012, (strict) prin comparatie cu Ponta, Angela a fost angelica – un inger. Prin faptul ca l-a sustinut pe presedintele Basescu (abuziv suspendat a doua oara de coalitia canaliilor in jurul PSD) in detrimentul adversarilor lui, Merkel putea fi considerata un politician bun, aparator al statului de drept si ordinii democratice.

Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre restul politicilor de referinta ale cancelarului german. Relatia cu Rusia – incepand cu piata energiei si summiturile NATO 2008-Bucuresti si 2010-Lisabona, pana la gestionarea dezastruoasa a crizei ucrainiene -, relatia cu Grecia, exercitarea influentei si leadershipului la Bruxelles, si, mai nou, criza refugiatilor, o demonstreaza.

Ca ingroapa Germania e una – treaba lor, a nemtilor, ei au ales-o cu tot cu partidul ei „crestin democrat”. Dar ingroapa Europa libera, si pe noi odata cu ea. Cum bine (foarte bine) scrie Traian Ungureanu (si n-ar strica sa cititi):

„Vă mai aduceţi aminte de cotele lui Juncker? Inutil! Din urmă, vin procentele lui Putin.

Luni noapte, Vladimir Putin a vorbit în faţa Adunării Generale ONU şi a lansat o pacoste de nerefuzat: vă scap de migranţi!În doar cîteva paragrafe insolente, Putin a comutat de la gazo- la refugo-duct şi a desenat soluţia. O coaliţie anti-terorism, cu trupe ruseşti la faţa locului. Putin a ataşat toate detaliile. Noua frăţie de arme ar trebui să urmeze modelul coaliţiei anti-Hitler şi ar putea readuce ordinea în lume. Care ordine? Putin a fost clar: ceva straşnic şi geamăn cu aranjamentul de la Yalta.

Evident, vernisajul de la ONU a fost pregătit de tatonări anterioare. De aici, corul liderilor loviţi de revelaţia după care, în fond, regimul Assad ar putea fi util pentru moment, atât cât să ne îmbrăţişăm armat pentru stârpirea Statului Islamic. Exact în acest punct e cazul să ne testăm din nou memoria.

Vă mai aduceţi aminte lipsa de solidaritate europeană pentru care am fost urecheaţi de Juncker, Merkel, Hollande şi alţi Doctori în euro-angelism? Putem recupera. Trebuie doar să căscăm bine ochii. Conduşi de onor Juncker, Merkel şi Hollande, liderii Europei se pregătesc să ne arate ce e cu adevărat solidaritatea europeană. Vom vedea ce înseamnă să dai mâna cu Assad, omul care îşi omoară supuşii cu bombe, clorină şi escadrile de aviaţie. Şi vom mai vedea, dumiriţi, că solidartate europeană înseamnă să te înfrăţeşti cu cel ce a invadat Ucraina, a schimbat frontierele europene şi vrea să credem că ziariştii ruşi mor pentru că traversează greşit (pe comanda foc).

Mediocritatea naşte confuzie, dar mediocritatea însoţită de aroganţă face loc răului.[…]

Putin n-a vorbit degeaba de Yalta. Obiectivul final e demontarea ordinii democratice post-comuniste, de la Baltica la Caspica. O coaliţie pe model antihitlerist va readuce Rusia acolo unde a mai fost. Acceptând formula, Occidentul riscă să cedeze drepturile de autor democratic în tot Estul Europei. Cotele lui Juncker vor deveni procentele lui Putin şi cineva va semna în calitate de gropar al Europei. Din bună solidaritate europeană.„

Mai multe în articolul Ioanei Hîncu din 30.09.201 pe ihincu.wordpress.com.