Exact ăsta este sensul final al apelului lui şi al tuturor personajelor din Occident care roagă, îndeamnă, cer, somează statele europene să primească alţi şi alţi, tot mai mulţi migratori până când, şi aici e de judecat dacă e vorba de ticăloşie sau de prostie, Europa se va scufunda sub o sarcină tot mai mare şi mai nesustenabilă, ca oprice barcă, vaporaş, vapor umplut peste putinţa lui de a se ţine la suprafaţă. Cam cum se întâmplă destul de frecvent prin mările Asiei de Sud, sau prin arhipelagurile învecinate.În cadrul audienţei sale generale de miercuri, Papa Francisc a revenit cu un apel către naţiunile lumii de a-şi deschide inimile şi uşile pentru migratorii care stau la graniţe – probabil o aluzie directă la cei din Grecia, comparând, de loc inspirat şi chiar fără niciun punct de similitudine, migranţii de astăzi cu poporul lui Israel deportat în Babilon în secolul 7 înainte de Hristos. udecaţi vă rog şi singuri, care poate fi legătura între unii care pleacă din ţara lor la mai bine şi alţii care au fost luaţi cu forţa din ţara lor, în sclavie. Dar mă rog, aşa se vede poate de după zidurile de peste 10, poate chiar 15 m (am pus şi o poză ca să se vadă că nu exagerez decât în minus)  ale Vaticanului despre care nu am auzit niciun cuvânt că vor fi dărâmate pentru a nu sta între inimile papei şi ale cardinalilor şi inimile migratorilor. Că uşile  am înţeles că nu rămân chiar aşa vraişte, să intre cine, când vrea. Şi nici prea mulţi migratori nu au fost adăpostiţi în palat. O familie parcă, care să stea la feareastră să vadă vizitatorii ce suflet bun au stăpânii palatului.

„Câtă bucurie pot avea să aud despre naţiuni şi conducători (Merkel, evident) care îşi deschid inima şi uşile lor” a spus printre altele suveranul pontif.

Interesant că, revin şi eu cu obsesia mea, mai sus numitul nu-şi găseşte nici timp, nici cuvinte pentru genocidul creştinilor, sau când o face este fie la ‘Şi altele’, sau sub inspiraţia altei persoane, de exemplu, patriarhul Rusiei.

Cel puţin la fel de interesant este că toţi aceşti apologeţi ai primirii nestăvilite a migratorilor nu amintesc nimic despre soluţia pragmatică, reală, singura eficientă a rezolvării situaţiei în statele respective, a ajutării efective, dar nu către reţelele politico-mafiote, ci prin investiţii a acestora. Un exemplu, ar fi Marocul. Evident, acolo unde se poate. Că nu se poate duce nimeni să facă ordine sau să arunce banii aşa aiurea, cum ar fi, de exemplu, în Pakistan.

Şi iarăşi, niciunul dintre lăudătorii fără limite a migraţiei fără limite nu face apel la statele bogate ale golfului, surorile de civilizaţie ale statelor din care vin migratorii, pentru a folosi uriaşul surplus de bani nu pe cheltuielile extravangante actuale, nu pe construiea de moschei şi pe finanţarea reţelor islamiste din restul lumii, ci pe ajutarea fraţilor lor în nevoie acolo înimediata apropiere. (De ajutat, se gândesc ei totuşi să o facă, numai că nu cu banii, ci cu armatele.)

Şi uite aşa, pentru toţi aceşti poeţi de curte ai migraţiei, singura soluţie rămâne scufundarea Europei, o barcă de altfel oricum prea veche şi numai bună de trimisă în nămolul istoriei.

Mai multe detalii despre cele spuse de Papa Francisc aici.