Scriitorul francez Michel Houellebecq arata mai mult ca un om care are nevoie de sapun si sampon decit ca autor celebru. Dar cartea lui, Soumission, Supunere in romaneste, publicata in 2015, a facut inconjurul lumii si l-a transformat intr-o notorietate literara chiar si in lumea anglo-saxona, o realizare pe care putini autori francezi o reusesc. Chiar si prestigiosul London Review of Books a publicat a lunga recenzie a cartii aproximativ acum un an.

[Detalii:http://www.lrb.co.uk/v37/n07/adam-shatz/colombey-les-deux-mosquees] Cartea a fost publicata in ianuarie 2015 de editura Flammarion si la scurt timp a fost tradusa in engleza cu titlul Submission de Lorin Sytein, editor al publicatiei The Paris Review. Versiunea engleza a cartii are 246 de pagini.
 
Soumission are o tema simpla: alegerea, in 2017, a primului presedinte francez musulman in persoana lui Mohammed Ben Abbes, cetatean francez nascut in Franta din parinti tunisieni imigranti. Soumission este un roman, o fictiune care enumera speculatiile autorului privind felul in care Franta a ajuns (ori va ajunge) sa-si aleaga primul presedinte musulman. In spatele acestei teme, insa, Houellebecq dezvolta o alta opinie: civilizatia occidentala e in fazele ei finale si se stinge sub ochii nostri.
 
Capitularea occidentului
Chiar daca tema cartii ni se pare fantezista, nu e exclus ca ea sa devina o realitate, daca nu in 2017 atunci in viitorul nu prea indepartat. Atacurile teroriste islamiste care au avut loc la Bruxelles pe 22 martie tind sa dovedeasca ca Europa a ajuns la un punct de resemnare fata de terorismul islamist. Incepe sa se obisnuiasca cu el, si este incapabila sa-l previna ori sa-l elimine. Politicienii Europei sunt divizati, iar corectitudinea politica ii impiedica sa spuna ce gandesc de teama sa nu fie etichetati rasisti ori bigoti. La fel, mass media occidentala se autocenzureaza, nu critica islamul si vrea sa evite riscul unor actiuni teroriste indreptate impotriva institutiilor mediatice.
E suficient sa ne uitam si la ce s-a intimplat in Pakistan weekendul trecut cind 70 de crestini au fost ucisi de islamisti pentru simplul motiv ca erau crestini si sarbatoreau Invierea Mantuitorului. Reactia Occidentului si a mass mediei occidentale a fost fie timida ori inexistenta. Asta dovedeste ca ne obisnuim cu terorismul islamic si incepem sa il acceptam resemnati, si il tratam ca pe o manifestare inevitabila  a vremurilor tulburi in care traim. In ritmul acesta de desensibilizare nu este exclus ca la o vreme nu prea indepartata sa se iveasca un candidat musulman carismatic capabil sa promita Europei pace si adapost de atacurile teroriste in schimbul presedintiei unei tari cu o populatie musulmana influenta. La urma urmelor, pacifismul european e bine cunoscut si are o istorie lunga. Nu odata europenii au ales compromisul si pacifismul chiar daca pacea care au dobindit-o a fost temporara iar consecintele devastatoare. Hitler si Stalin sunt exemple relevante care instantaneu vin in minte, Romania fiind o victima primara a pacifismului occidental. [Nota AFR: Coincidenta face ca doar acum doua zile publicatia Salon a facut recenzia unei carti recent publicate care pretinde ca pacifismul, nu forta, e pozitia cea mai potrivita pentru a combate terorismul: http://www.salon.com/2016/03/29/pacifism_in_an_age_of_terror_author_of_fascinating_new_book_explores_the_relationship_between_violence_and_freedom/]
 
Decadenta occidentala
Ne intoarcem, insa, la Houellebecq si Soumission. Cartea e scrisa la persoana intiia, Houellebecq pretinzind sa fie profesor la Universitatea Sorbona – Paris III. [Houellebecq ne informeaza la finalul cartii, insa, ca in realitate nu are studii universitare] Se da drept profesor de literatura franceza a secolului XIX cu specialitatea in scrierile lui Joris Karl Huysmans, scriitor agnostic dar convertit in timp la catolicism. Capitolele initiale ale cartii descriu atmosfera din universitate, decadenta profesorilor, numarul mare de studenti musulmani, atit francezi cit si din diverse tari arabe, si lipsa mai totala de interes a studentilor pentru invatatura. Obiectivul lor e o diploma universitara pentru a-si gasi un loc bun de munca in una din corporatiile globale. Pe timpul studentiei se pretind anticapitalisti, dar dupa absolivire se integreaza rapid in sistemul capitalist in schimbul salariilor mari.
Prezenta masiva a Fratiei Musulmane (Muslim Brotherhood) in universitate e si ea mentionata si se manifesta prin actiuni anti-semite si anti-crestine. Profesorii sunt descrisi ca fiind declasati moral, intretinind relatii sexuale cu secretarele universitatii si cu studentele care le iau cursurile, salariile le sunt mari, si le lipsesc seriozitatea si interesul de a preda. Sunt doar pe rstatul de plata.
Houellebecq se include si pe el in aceasta categorie. Mai fiecare capitol al cartii descrie diversiunile amoroase ale lui Houellebedcq, escapadele lui sexuale, in fiecare capitol cu o alta studenta, secretara, ori cunostinta. Conversatiile, interesante cum sunt, se deruleaza totdeauna in jurul unei mese intr-un restaurant luxos al Parisului ori in provincie, unde se maninca din belsug, iar vinul si alcoolul sunt totdeauna prezente din abundenta.
Conversatiile captivante se axeaza pe aceleasi subiecte, dar cu persoane diferite si din perspective diferite: ascensiunea influentei musulmane in Franta, desensibilizarea publicului francez fata de cresterea influentei islamului in cultura si tara lor, absenta unor actiuni concrete din partea autoritatilor pentru a submina influenta grupurilor teroriste ori radicale musulmane in lumea academica, ascensiunea antisemitismului, exodul evreilor in Israel, aprofundarea segregatiei culturale intre francezi si musulmani. Bisericile se inchid ori devin muzee, in timp ce moscheele devind tot mai numeroase. Unii francezi imbratisaza islamul, fiind exasperati de secularizarea lumii in care traiesc. Conversatiile cu academicienii musulmani se profileaza pe superioritatea islamului in raport cu crestinismul si rationalizarea practicilor musulmane pina acum mai unanim respinse: mutilarea genitala a fetelor, poligamia, excluderea femeilor din viata publica ori din viata economica. Islamul, zic academicienii musulmani cu care converseaza Houellebecq, e singura religie din lumea monoteista care nu a capitulat in fata secularismului si nu a facut compromis cu secularismul si valorile seculare. E singura religie care inca pastreaza si promoveaza „valorile familiei”. Din aceste motive e si religia care in final si inevitabil va depasi in influenta si numeric crestinismul.
 
Primul presedinte musulman
Suntem in mai 2017 in toiul campaniei prezidentiale franceze. Dupa primul scrutin, Frontul National a lui Marine Le Pen castiga 34.1% din voturi, socialistii 21.8%, si Fratia Musulmana (Muslim Brotherhood) 21.7%. Partidul de drepta, Miscarea Uniunea Populara, a luat doar 12.1% din voturi. Se face o noua numaratoare a voturilor in urma careia Fratia Musulmana dobindeste 22.3% din voturi iar socialistii ajung la 21.9%. Urmeaza scrutinul final in citeva saptamini. Incep negocieri intre partidele politice pentru formarea aliantelor de campanie si a platformelor electorale comune. In final, socialistii si musulmanii formeaza o platforma comuna, socialistii agreind sa sprijine candidatura musulmanului Mohammed Ben Abbes pe care il percep ca pe un om carismatic, rezonabil si moderat. Privind familia, musulmanii castiga dreptul de a refuza casatoriile homosexuale, de a impune femeilor sa nu munceasca si sa stea acasa, sa nu apara in public neinsotite de sotii, tatii, fratii ori mamele lor, sa li se impuna sa nu mai poarte pantaloni si sa-si acopere fata in public. Li se promite deasemenea scoli musulmane proprii si separate dar  platite din fondurile publice.
Dreapta franceza e dezorganizata. Miscarea Uniunea Populara anunta ca nu va face alianta electorala cu Frontul National. Deci Marine Le Pen va confrunta pe candidatul musulman singura. Face apel la patriotismul francez, la catolici, si la asa numitii „nativisti”, adica francezii din zonele rurale atasati de traditia si glia franceza. Promoveaza o platforma pro-familiei, face apel la crestinism, si promite revitalizarea familiei traditionale franceze. Dar se confrunta cu o problema: in 2017 influenta crestina si numarul crestinilor francezi sunt nesemnificative. In plus, criza demografica isi spune cuvintul. Secularismul a distrus vitalitatea demografica a europenilor si familia. Colapsul familiei si cel demografic o fac pe Le Pen sa-si dea seama, de la o vreme, ca nu isi va putea obtine voturile necesare, ca vorbeste peretilor.
 
Consecinte si panica post-electorala
Intre timp, francezii intra in panica. Isi scot banii din banca ori ii transfera la banci straine de teama sa nu fie confiscati in cazul unei victorii electorale musulmane. Evreii Frantei pleaca in numar mare in Israel anticipind un dezastru electoral. Pentru ei nici musulmanii nici Frontul National nu sunt alternative viabile. Intre timp universitatile Parisului se inchid pe timp nelimitat si se anticipeaza redeschiderea lor doar dupa alegeri. Tensiunea politica si electorala e in crestere. Oamenii sunt nervosi, suspiciosi, si se raspindesc tot felul de zvonuri si teorii conspirative si bizare. Se vorbeste despre colapsul Frantei si a civilizatiei franceze.
Voturile scrutinului din 29 mai, insa, sunt anulate si Franta ramine fara presedinte. Cutii cu voturi au fost furate si, in conformitate cu legile Frantei, toate voturile trebuie anulate. Alegeri noi sunt programate la citeva saptamini urmind ca fiecare circumscriptie electorala sa fie pazita de armata. In final, Mohammd Ben Abbes castiga alegerile si Franta se schimba radical. La fel si viata pretinsului profesor universitar Houellebecq.
Universitatile inca ramin inchise. Intre timp, primul ministru musulman formeaza un guvern in care musulmanii predomina si detin ministerele cheie, inclusiv cel al educatiei. Houellebecq isi pierde postul, si i se ofera pensionarea inainte de termen la un salariulunar exorbitant de 3,472 de euro pina la moarte. De unde vin acesti bani, atit pentru el cit si pentru ceilalti profesori concediati ai Sorbonei? Fonduri masive incep sa penetreze sistemul educational francez din Arabia Saudita si tarile bogate ale Golfului Persic. Unii dintre colegii lui Houellebecq se convertesc la religia musulmana pentru a-si mentine posturile. Presedintele Universitatii Sorbonne III devine Rediger, un prieten a lui Houellebecq, belgian convertit de la catolicism la mahomedanism. Rediger are doua neveste, cea de a doua avind doar 16 ani. Treptat, Houellebecq devine si el tentat de salariile imense, sotiile tinere si pozitiile influente ale colegilor lui de la Sorbonne III care au devenit mohamedani.
 
Conversatiile lui Houellebecq cu Rediger
Conversatiile lui Rediger (mahomedanul) cu Houellebcq (secularistul ateu), descrise in paginile 196 la 213 ale cartii sunt fascinante. Rediger urmareste, in mod subtil, sa-l converteasca pe Houellebecq la mahomedanism. Ce l-a facut pe Rediger sa paraseasca crestinismul si sa devina mahomedan? Mai toata viata a fost ateu, la fel ca si colegii lui intelectuali belgieni, şi a devenit catolic mai tarziu in viata. Dar odata prabusit, crestinismul a devenit irelevant in Europa, zice Rediger, si secularismul si ateismul au devenit fundamentele noii ideologii europene. Dar, crede el, religia se va reintoarce in Europa, dar de data asta nu sub forma crestinismului, ci sub forma religiei mahomedane. De ce nu crestinismul? In primul rind pentru ca Biserica nu a tinut piept islamului, iar Biserica si crestinismul nu au putut sa se opuna secularismului. In al doilea rind, adauga Rediger, pentru ca secularismul a ales sa distruga crestinismul si sa primescă mahomedanismul in numele multiculturalismului. Dar in final, profetizeaza Rediger, secularismul se va supune mohamedanismului. De aici si titlul cartii lui Houellebecq, Soumission, adica Supunere, pentru ca in religia islamica a fi musulman inseamna a accepta sa fii supus lui Dumnezeu.
 
Convertirea lui Houellebecq
Conversatiile cu Rediger il influenteaza radical pe Houellebecq. Daca exista Dumnezeu, se intreaba el? Gindul acesta incepe sa il infricoseze. Ce are de pierdut daca devine musulman? La urma urmelor nu a fost niciodata crestin si nimeni din familia lui nu a fost vreme de generatii. Rediger ii cere sa propuna termenii propriei convertiri iar Houellebecq nu ezita. Cere o suma mare de bani, trei sotii, si pozitia lui academica anterioara la Sorbonne III. Termenii ii sunt acceptati iar Houellebecq se converteste la islam in Marea Moscheie din Paris. La scut timp primeste ce a cerut, inclusiv trei neveste, toate alese dintre studentele lui.
 
Saracia sufleteasca a intelectualului occidental
Cartea lui Houellebecq fascineaza si probabil nu e departe de realitate, nici in timp si nici in conditiile care ar putea aduce in functii prezidentiale in Europa musulmani in viitorul nu prea indepartat. In final, insa, cartea lui Houellebecq reflecta si descrie saracia spirituala a personajului, si de fapt a intelectualilor occidentali si a societatii occidentale. Poate chiar colapsul crestinismului si a civilizatiei europene si inlocuirea lor cu religia si civilizatia pe care francezii le-au respins in 732 la Poitiers – mahomedanismul.
Sursa: Alianţa Familiilor din România