În istoria politicii britanice, Enoch POWELL a rămas politicianul cel mai  nemilos pedepsit de chiar colegii lui. De ce? Ce a justificat pedepsirea lui? Vreo mare ticăloşie? O abdicare de la morala, mai aspră, a vremurilor?Nu, Enoch Powell nu a furat, nu a fost corupt, nu a violat, nici măcar nu a fost prins cu nevasta altuia. A ieşit din rând cu nişte declaraţii. Şi ce mare lucru, se întâmplă adesea. Da, dar nu cu orice fel de declaraţii, ci cu declaraţii anti-migraţie.

În 1968. Powell, membru în cabinetul fantomă al partidului conservator ca ministru al apărării, critică într-un discurs ţinut în Bimingham, cunoscut sub denumirea de „Discursul râurilor de sânge”, politica de migraţie masivă a momentului afirmând că ţara suferă o transformare forţată de migraţia masivă pentru care nu există niciun moment similar în 1000 de ani de istorie a Angliei.

Trebuie că suntem nebuni, pur şi simplu nebuni, ca să permitem ca naţiune fluxul anual de 50.000 de dependenţi, care sunt, în cea mai mare parte, materialul pentru o viitoare creştere a populaţiei descendentă din migratori. Este ca şi cum am urmări o naţiune care îşi înalţă rugul funerar.

 

circa 1972: An anti-Asian demonstration in favour of Enoch Powell.   (Photo by Evening Standard/Getty Images)

Suntem atât de nesănătoşi încât permitem în prezent ca persoane necăsătorite să imigreze în scopul de a-şi fonda o familie cu miri şi mirese care nu s-au văzut niciodată.

În final, Powell a citat un vers din Eneida lui Virgiliu, vers care i-a atras oprobiul mediei guvernamentale şi a dus la închiderea dezbaterii privind imigraţia pentru mai multe decenii: Dacă privesc în viitor simt că mă acoperă o presimţire rea. Ca roman, văd râul Tibru plin de spuma sîngelui.

Politicianul este dat afară din guvernul fantomă, şi trecut la index, dar sondajele arată că peste 74 % dintre britanici susţin declaraţiile sale. Mai mult, pe fondul simpatiei pentru el, conservatorii câştigă alegerile în 1970 şi se instalează guvernul lui Edward Heath.

Povestea lui Enoch Powell a fost reluată recent de ziarul german Die Welt sub titlul „Avertismentul timpuriu al lui Powell privind migraţia de masă”, în care autorul remarcă că mesajul lui Powell a fost supărător atât pentru corectitudinea politică a vremii cât şi pentru industria britanică care dorea să importe forţă de muncă ieftină, dar că el a fost cu adevărat unul vizionar.

Să fi fost pus Powell la index doar pentru că declaraţiile sale erau contrare intereselor industriaşilor? Mai ales că el era într-un guvern fantomă al Opoziţiei şi nu putea opera schimbări ale acestei politici migratorii. Posibil, dar puţin probabil. Au existat declaraţii cu mult mai virulente, cu efecte mult  mai rapide şi cu repercursiuni mai grave asupra industriei britanice, sau asupra altor subiecte importante, între care şi unele tabu. Cel mai probabil este că Powell a devenit oaia neagră a politicii britanice pentru că călcase pe un bec în spatele căruia stăteau personaje, planuri şi energii mult mai puternice, mai ascunse şi cu scopuri pe termen mult mai lung: înlocuirea populaţiei Europei prin migraţia masivă.

În comparaţie cu cei 50.000 evocaţi de Powell, în 2015 în regat au emigrat 617.000 de migratori, în timp ce în Germania aproape două milioane.

Mai multe aici.

 

.