Cum discuţiile şi disputele provocate de subiectele de pe agenda stângii: islamizare, ateizare, lgbtizare, dictatură, etc., se înteţesc, am crezut de cuviinţă să dau o mână de ajutor celor care  vor să aibă argumente împotriva acestora. Astăzi un sprijin pentru cei ajung în controverse privind migraţia, migratorii, islamul, islamizarea, moscheea.1.Pericolul scăderii populaţiei

a) Chiar dacă porneşte de la o realitate – natalitatea scăzută va duce, în lipsa migraţiei la scăderea populaţiei Europei – concluzia este falsă. Nu e niciun pericol. Poate doar pentru marile companii care îşi văd restrânsă piaţa de consum.

Toate generaţiile trecute au fost mai puţin numeroase decât cea actuală. Astfel faţă de circa 540 milioane în 2016 (fără partea europenă a fostei URSS), Europa avea la 1900 304 milioane, în 1950 393 milioane, în 1970 460 mil, în 2000 520 mil.

b) Scăderea natalităţii este urmarea impunerii ideologiilor pro-avort şi LGBT-iste, care au atacat conceptul creştin tradiţional de familie şi diferenţele naturale dintre bărbat şi femeie. Ea poate fi inversată în măsura în care aceste ideologii sunt abandonate.

2. Lipsa forţei de muncă – este nevoie de migratori pentru a suplini lipsa acesteia

Fals. Nu e nevoie de aport prin migraţie, căci numai în UE, la nivelul anului 2015, erau circa 23 de milioane de şomeri. Iar dacă ar fi nevoie, ea există, aparţinând aceluiaşi fundament cultural, mult mai educată şi specializată în Europa de Est.

3. Şi creştinismul este vinovat de genocid, radicalism, extremism religios. Şi el are extremiştii lui. Exemple: istoria Americii Latine, Inchiziţia.

a) Toate cele de mai sus sunt legate de istoria Bisericii Catolice, ori creştinismul îi cuprinde şi pe ortodocşi cât şi pe protestanţi.

În legătură cu lumea ortodoxă, de exemplu, nu există decât episoade ale represiunii împotriva acesteia, nicidecum ale represiunii sale împotriva altor credinţe.

În Europa de astăzi, sunt recunoscute şi primesc bani de la buget o mulţime de culte. Nu există presiuni pentru convertire, darămite pentru supunere. Musulmanii locali sunt respectaţi şi nu bătuţi sau ucişi. Şi nici Biserica Catolică nu mai participă de mult timp la evenimente sângeroase.

b) Toate trimiterile de mai sus sunt episoade istorice, de cele mai multe ori, motivaţia pentru barbariile respective fiind cea politică: (lupta pentru putere, cuceriri, distrugerea adversarilor, jaful) şi nu religioasă, cum este de fapt cazul şi în ofensiva islamului. Inchiziţia a dispărut de mult. Religia a fost şi este doar o haină folosită pentru justificarea acţiunilor în ochii populaţiei ignorante.

c) Tocmai deschiderea şi valorile deosebite ale creştinismului (libertatea fără limite, iubirea aproapelui, iubirea chiar a vrăjmaşului) au făcut ca societăţile creştine să evolueze până la cele actuale atât de deschise, încât primesc migratorii musulmani, care vin şi cer ca cei de aici să li se supună, să se convertească, sau să moară. Acest lucru nu a fost şi nu va fi posibil în islam.

4. Biblia este plină de episoade sângeroase.

Biblia are în Vechiul Testament relatări despre episoade sângeroase din istoria poporului evreu, dar nu cuprinde niciun îndemn la supunerea, sau omorârea celor de o altă credinţă. Ba din contră, mesajul principal al Noului Testament este libertatea omului chiar în raport cu Dumnezeu şi propune, ca valoarea supremă, după cea a iubirii lui Dumnezeu, iubirea aproapelui.

În acelaşi timp, Coranul conţine în mod explicit datoria sfântă a musulmanului de supunere, de convertire sau ucidere a necredincioşilor, până când întreg Pământul va fi musulman.

A compara nişte relatări istorice – deci episoade definite în timp – cu porunca permanentă a uciderii necredincioşilor înseamnă a compara categorii diferite, de exemplu, capre cu pere. În cazul de faţă, decupări din trecut cu un prezent continuu.

5. Porunca iubeşte-ţi duşmanul (pentru a justifica campania elitelor Occidentale de primire a cât mai multor migratori, chiar dacă aceştia pun în pericol însăşi existenţa popoarelor europene) e mai tare decât iubeşte-ţi aproapele. Un exemplu recent, Papa Franscisc.

Se amestecă iarăşi două planuri diferite ale existenţei umane: cel personal şi cel public. Toate învăţăturile, îndemnurile, sfaturile, aşa-zisele „porunci” cuprinse atât în Vechiul Testament cât, mai ales, în Noul Testament, tot ceea ce ne propune Iisus să  facem pentru a ne mântui, se referă strict la persoana noastră, a fiecăruia. Nu judeca, nu ucide, sau iubeşte-ţi  duşmanul se referă ambele la reacţia fiecăruia dintre noi faţă de ceilalţi prin prisma propriei persoane şi a legăturii noastre cu ei.

Nu se referă însă şi la îndatoririle pe care le are o persoană publică, un responsabil pentru existenţele celor din jur, indiferent de nivelul la care se găseşte.  Iată ce spune Nicolae Steinhardt despre această dublă aşezare în lume a fiecăruia dintre noi (căci aproape fiecare ajungem să fim responsabili pentru alţii, măcar pentru cei din familie):

Omul, dacă reacţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doctrina creştină poate – şi trebuie – să nu ţină seama de nedreptăţile săvârşite împotriva-i, de insultele ce i se aduc lui, ca individ. Dar dacă ocupă o funcţie de răspundere, ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant şi rece în faţa răului şi a lăsa pe nevinovaţi pradă ticăloşilor… Eroarea tragică a lordului Halifax aceasta a fost, de a fi confundat două situaţii distincte. Şi nu numai a lui, ci a numeroşilor zăpăciţi care cred că „nu judeca” şi „cine-s eu ca să judec” se referă şi la interesele comunităţii, ale omenirii. Acolo e invers: vigilenţă, apărarea binelui, păstorul e iubit de turmă pentru că o păzeşte şi-şi pune viaţa pentru ea.

Nu putem ierta decât răul făcut nouă personal, nu altora. Când un frate al nostru este nedreptăţit, insultat, lovit, ocărât, înşelat, nu avem nicio cădere a ierta, noi, pe făptaşul răului. Cu atât mai puţin când nu mai e vorba de un individ, ci de un grup de oameni ori de o colectivitate întreagă.

6. Musulmanii radicali sunt doar câţiva în raport cu islamul

Dacă avem în vedere atentatele de până acum din Europa, e adevărat, au fost doar câţiva. Dar asta nu înseamnă că ei, în realitate, sunt puţini. Pentru că la predicile din moschei, în aer liber, sau la manifestările din stradă, cu pancarte pe care scrie că nu vor democraţia, ci sharia, că creştinii trebuie să se supună, sau vor muri şi altele asemenea, participă mult, mult mai mulţi musulmani. Şi, în mod sigur, vom avea parte şi de mult mai mulţi terorişti în lunile şi anii ce vin.

Iar dacă privim la nivel global ce vedem? O uriaşă reţea de organizaţii islamice radicale locale, regionale,  continentale sau mondiale, dintre care unele declarate teroriste la nivel internaţional (circa 100) ce însumează milioane de indivizi.

Dacă la aceştia mai adăugăm şi populaţia unor state islamice – de exemplu, Arabia Saudită 29 milioane locuitori, Pakistan 183 milioane, Afganistan 31, Iran 78, etc., în mare parte radicalizată la extrem, ajungem la sume de sute de milioane de musulmani radicali, sau fundamentalişti. Şi putem merge mai departe.

7. Islamul, pe ansamblu, e moderat

Islamul moderat nu există, căci a fi moderat înseamnă a înţelege ce se întâmplă şi a te situa conştient pe o astfel de poziţie, cu argumente şi cu credinţa că faci bine şi a lua poziţie faţă de extremişti. Există şi astfel de musulmani, dar ei sunt, în mod real, foarte puţini.

Există în schimb un islam timorat, spălat pe creier, lipsit de cunoaştere, supus, lipsit de opinii, de păreri proprii, de idei, de voinţă. Un islam supus 1400 de ani terorii şi întunericului. Este un islam pe care nu se poate conta, care nu va sări în ajutorul tău, aşa cum nu iese să protesteze faţă de atentatele teroriştilor, faţă de  incendierile şi distrugerile bandelor de tineri, faţă de mesajele radicale ce se difuzează în moschei, centre culturale, şcoli islamice (şi mă refer aici la cele din Occident). Un islam care va celebra frenetic actele de barbarie (inclusiv cele din interiorul său), omorul (inclusiv în interiorul său), exterminarea, genocidul (inclusiv în interiorul său) ca fiind voia lui Allah.

8. E datoria noastră de buni creştini (sau buni atei) să-i primim pe migratori pentru că: sunt refugiaţi, din solidaritate, umanism etc.

Fals. Era datoria noastră, în primul rând a celor care conduc statele occidentale, să aibă grijă să se dezvolte statele din care provin, să fie pace, linişte, nu război. Orientul Mijlociu şi Africa sunt înţesate de conflicte şi războaie şi altele sunt pe cale să înceapă. Populaţiile afectate se ridică deja la sute de milioane de suflete şi vor fi şi mai mulţi. Le poţi rezolva problema primindu-i pe toţi aici? Unde? Cum? Cât de repede se va scufunda Europa sub această povară de nesusţinut? Ce se va întâmpla cu toţi aceştia pe un continent devenit brusc sărac şi neospitalier, cu o economie ruinată, cu o bunăstare rămasă doar în amintiri?

Pe de altă parte, pe aceşti iubitori necondiţionaţi ai migratorilor, am să vă rog să-i întrebaţi ce au făcut şi ce fac pentru recile de milioane de creştini africani persecutaţi şi omorâţi de islamişti, despre sutele de mii de creştini din Orientul Apropiat siliţi să fugă din casele lor şi despre zecile de mii omorâţi. Sau aceia nu sunt tot persecutaţi, refugiaţi, victime?

9. E nevoie de o moschee mare la Bucureşti a) Pentru a-i aduna pe toţi musulmanii din oraş. b) E o datorie morală.

a) Fals. Cum îi aduni? Cu arcanul sau cu mitraliera. Grupurile wahhabiste finanţate de Arabia Saudită se vor duce tot în sediile lor, cele salafiste la fel, cele turceşti la fel, cele şiite asemenea. Moscheea va rămâne doar un simbol înfipt în solul României pentru viitorii musulmani, care ar trebui să ajungă aici în cadrul unui viitor imperiu otoman. Spaţiul din jurul ei se va musulmaniza, vor apărea cartierele musulmane şi tot restul.

Ce e rău în asta? Dar ce ar fi fost rău ca creştinii să rămână în casele lor în Orientul Mijlociu, sau în Africa de Nord şi Sub-Sahariană? Sau ce ar fi rău să se construiască biserici în Arabia Saudită, Qatar, Dubai etc., în Turcia, Iran, Pakistan? Sau ce ar fi rău ca în Arabia Saudită să poţi să-ţi aduci cartea de rugăciuni, sau Biblia? Vedeţi cu cine avem a face? Asta fac la ei acasă. Şi peste tot unde ajung consideră că sunt la ei acasă. Şi încep să facă la fel. De aceea nu vrem moschee, nici migratori.

b) Nu avem nicio datorie morală faţă de musulmanii din afară. Ba mai degrabă invers. Cât au cărat turcii de aici, de exemplu, nu ajung să se spele nici cu o mie de biserici ridicate în Turcia. Şi nu o moschee la Bucureşti.

Anunțuri