Articolul preluat mai jos este scris din punctul de vedere al temei organismelor modificate genetic, dar el este valabil pentru toate domeniile.

Tiparul decriptat aici se poate aplica ca un şablon universal pentru toate pseudo-ştiinţele sociale şi politice care încearcă să ne convingă că nu suntem ceea ce suntem şi că e bine pentru noi ceea ne distruge definitiv şi iremediabil. Importantă nu este cauza susţinută de articol (comercială, evident), ci demonstraţia privind falsitatea „ADEVĂRURILOR” care ni se bagă pe gât „ştiinţific”.

În ultima perioadă o uzanță nouă se evidențiază atât printre pătimașii  publiciști comentatori ecologiști din media, cât și printre “avocații” ONG-urilor: apelul la știintă. Dar nu la științele clasice, ci la științe inventate, astfel încât sâ se potrivească cu ideologiile lor. În loc să-și schimbe modul de a gândi, preferă să creeze “științe paralele”. A nu se confunda însă cu pseudo-științele, cum ar fi parapsihologia, ufologia, astrologia. În timp ce pseudoștiințele afectează doar pe unii naivi creduli, “științele paralele” afectează însăși democrația. Scopul lor este acela de a “argumenta” anumite concepte ideologice, servind unor interese de grup. Principala caracteristică a “științei paralele” este aceea că rezultatele preced experimentele. Motivul inventării ei este cel de a înlocui părerile unor oameni de știință adevărați cu acelea ale unor “experți” (adesea auto-proclamați) atunci când vine vorba despre evaluarea riscurilor implicate de anumite politici. Ascunsă sub denumiri pompoase și, adesea, cu priză la public, de genul “studii independente”, “sondaje de opinie”, etc., caută de multe ori să-i prezinte pe oamenii de știință ca fiind implicați în conflicte de interese dintre cercetările lor și cei ce îi finanțează. Alteori se face apel la readucerea în memorie a unor vechi probleme de sănătate publică sau a unor accidente ecologice, dar niciodată nu se vorbește despre soluțiile științifice găsite.

Ecologia politică a apelat adesea la această strategie a “științei paralele”. Un exemplu recent în acest sens este apariția, în Franța, a Centrului Independent de Cercetare și Informare (CRII), care reunește divizii axate pe energia nucleară (CRIIRAD), unde electromagnetice (CRIIREM) și, bineînțeles, pe organisme modificate genetic, OMG (CRIIGEN). Această din urmă divizie doar ce a  republicat o mai veche lucrare a sa, retrasă acum ceva vreme, în care a încercat, fără a reuși, să creeze o legătură între porumbul modificat genetic rezistent la erbicide de tip glifosat și tumori la șobolani.

Opiniile critice asupra organismelor modificate genetic nu se bazează întotdeauna pe fapte, ci, de cele mai multe ori, pe alegeri personale. Acest lucru nu ar fi o problemă. Problema este că teze care au fost demonstrate ca eronate continuă să fie menținute, ca și cum ar fi adevărate. Acest lucru se petrece fiindcă “știința paralelă” este impermeabilă la critica comunității științifice (două linii paralele nu se intâlnesc niciodată). În timp ce oamenii de știință ortodocși doresc în primul rând a-i convinge pe alți oameni de știință să examineze toate datele empirice, oamenii din “știința paralelă” doresc doar atenția mass-media. Prin urmare, “știința paralelă” va arăta șobolani cu tumori presupus cauzate de un OMG sau un pesticid, dar va omite să arate imagini cu lotul de control, în care șobolanii au avut, de asemenea, tumori similare.

Derapaje post-moderniste

De ce “știința paralelă” nu a fost discreditată și de ce este prezentată atât de puțin critic în media? Răspunsul se află parțial în poziția dominantă actuală a unei ideologii relativiste. Pericolul unei astfel de abordări postmoderne a științei este că aceasta ia în considerare ca toate punctele de vedere să fie egal valabile și, prin urmare, ridică valoarea (de fapt ideologică) a unor opinii “independente” la același nivel cu al celor științifice. Abordări multidisciplinare (care sunt necesare în știință) sunt adesea confundate cu exprimarea pluralistă a opiniilor (care este necesară în democrație). Dar, dupa cum se stie, adevarul științific nu este o chestiune care se transeaza printr-un vot în parlament sau printr-un referendum. Din păcate sunt cazuri din viata reală în care se face in mod voit abstracție de acest lucru. O valoare care nu ar trebui să lipsească dintr-o abordare de tip democratic este de a împărtăși cunoștințele științifice și capacitatea de a exclude produsele falsificate de toate tipurile. Aceasta nu înseamnă că un public “educat” va accepta în mod necesar toate tehnologiile. Dar, fără  educație, libertatea de alegere sigur nu va exista!

Zgomotul de fond contraproductiv al afirmațiilor false

A devenit evident în urma disputelor pe tema OMG că “știința paralelă”, creată de către adversarii săi nu a fost în beneficiul publicului; ea a condus doar la răspândirea unor temeri nefondate. Prin urmare, atunci când “știința paralelă” se auto-proclamă ca o contragreutate la puterea corporațiilor, acest lucru ar trebui,  în cel mai bun caz, să fie considerat ca fiind dibăcie politică.

Critica ecologismului politic și al “științei paralele” nu înseamnă respingere preocupările existente, dar este important să subliniem faptul că unele organizații creează această impresie grație abilității lor excepționale de a manipula mass-media și internetul. Acest lucru deviază resursele care vizează evaluarea științifică a riscurilor, acțiunile de autoritate publică și atenția media de la amenințări reale la probleme false.

(În rândurile de mai sus v-am prezentat abordarea lui Marcel Kuntz, director de cercetare la CNRS Franța. Noua sa carte, “OMG, chestiunea politică”, din care am selectat câteva idei ilustrative, tocmai a fost publicată de Editura “Presses Universitaires” din Grenoble).

Sursa: http://www.infoomg.ro/2016/04/pseudo-stiinta-un-pericol-deghizat-in-hainele-democratiei/

 

Anunțuri