Bătălia pentru ca bărbații să aibă acces în toaletele femeilor și viceversa are prea puțin de a face cu toaletele sau chiar cu transgenismul, după cum a recunoscut un renumit activist LGBT. Are totul de a face cu revoluționarea societății și cu eradicarea „structurii heterobinare” în care trăim, eliminând cu totul distincțiile între „masculin” și „feminin”.

Riki Wilchins, care a efectuat o operație de „schimbare de sex” și este un activist de extrema stângă pentru schimbare socială, a scris săptămâna trecută în publicația homosexuală The Advocate că persoanele conservatoare în probleme sociale și mulți activiști LGBT nu înțeleg esența dezbaterii privind toaletele pentru persoane transgen.

Titlul articolului lui Wilchins exprimă succint această esență: „Vom câștiga bătălia toaletelor când binaritatea va exploda”.

Oamenii trebuie să poată intra în orice toaletă care „se potrivește cu identitatea lor de gen”, a scris Wilchins, dar însuși faptul că există măcar toalete pentru „bărbați” și „femei” reflectă un aspect al societății care trebuie să se schimbe.

Există multe persoane „genderqueer” sau „non-binare”, a scris Wilchins, oferind ca exemplu notabil un student care a „ieșit din dulap” ca fiind „non-binar” în fața președintelui Obama, la sediul unei primării londoneze.

Persoanele „non-binare” nu se identifică drept bărbat sau femeie și adeseori doresc să fie numite „they” (aprox. „el sau ea”), „hir” sau „zer”. Așadar, faptul că există măcar grupuri sanitare care reflectă adevărul „binar” cu privire la gen trebuie să se schimbe, în opinia lui Wilchins.

În percepția militanților LGBT, noțiunea a numai două genuri (pe care persoana le poate alege, desigur) este perimată.

Totuși, transgenismul recunoaște inerent și chiar subliniază natura binară a genului.

Transgenismul presupune că un bărbat poate fi „încătușat” în corpul unei femei și o femeie poate fi „încătușată” în corpul unui bărbat. El încurajează bărbații care „devin” femei să îmbrățișeze feminitatea, să poarte rochii și să se machieze. Analog, transgenismul încurajează femeile care „devin” bărbați să devină mai masculine cu ajutorul hormonilor și al modificării aspectului fizic, accentuând astfel ideea că bărbații arată și se comportă într-un anumit fel.

„Obiectivele pe termen lung ale multor activiști LGBT nu vizează, de fapt, doar accesul la toalete în funcție de identitatea de gen preferată, ci chiar distrugerea conceptului de gen sau de separare între genuri (sexe, n.t.)”, a declarat Peter Sprigg de la Family Research Council pentru LifeSiteNews. Sprigg a menționat că, atunci când fac apel la opinia publică mai largă, activiștii LGBT „acceptă explicit sau implicit separarea serviciilor pentru bărbați și femei” de tipul toaletelor.

„Prezintă acest cadru […] conform căruia o persoană transgen este doar născută în corpul greșit […] [și susțin că] femeia născută în corpul unui bărbat este, de fapt, femeie și trebuie, prin urmare, să i se permită să utilizeze toaleta femeilor. Dar sondând mai adânc […] descoperim, de fapt, aceste declarații că doresc să eradice complet binaritatea genurilor.”

Provocările cu care se confruntă persoanele non-binare, consideră Wilchins, „ating esența argumentelor pe care activiștii trans și aliații lor le-au adus de ceva vreme, în fața opoziției furioase de aripa dreapta față de identitatea trans în general și față de accesul băieților în toaleta fetelor, în mod specific”.

Wilchins a continuat:

Dar ce se întâmplă când un individ genderqueer, care arată și vorbește într-adevăr profund non-binar sau masculin, declară într-o lume binară că el/ea s-ar simți cel mai confortabil să intre în toaleta fetelor? Cel puțin putem spune că această optică nu va mai funcționa. Și nici apelurile la pragmatism.

Ce trebuie într-adevăr contestat aici nu este doar dreptul nostru de a utiliza toaletele în mod demn (care, personal, ar fi foarte binevenit), ci întreaga structură heterobinară subiacentă a lumii în care persoanele queer trebuie să trăiască.

Obiectivul ultim: sfârșitul structurii „binare” a societății

Persoanelor care militează pentru intimitatea în spațiul toaletelor și activiștilor transgen care insistă permiterea accesului băieților în toaletele fetelor și viceversa le scapă obiectivul mai amplu, a scris Wilchins. Chiar faptul că există toalete pentru bărbați și femei reflectă faptul că societatea noastră este structurată într-un mod „binar”, care trebuie să se schimbe pentru ca scopurile complete ale mișcării LGBT să fie puse în aplicare.

„Activiștii queer discută despre [acest lucru] cel puțin de la eliberarea homosexualilor din anii 1970, deși în același timp, mișcarea care l-a generat a continuat să îl împingă la periferie”, a scris Wilchins.

În timp ce s-a concentrat pe redefinirea căsătoriei și consacrarea prin lege a „dreptului” cuplurilor unisex de a avea copii, mișcarea LGBT a introdus de asemenea, în mod tacit, procese juridice militând pentru ca legea să recunoască percepția personală, și nu realitatea biologică, drept adevăr. Odată ce Curtea Supremă a redefinit căsătoria, concentrarea presei asupra mișcării LGBT a început ușor să se transfere asupra genului și transgenismului.

„Vor să distrugă cu totul conceptele de masculin și feminin”, a avertizat Rob Dreher de la The American Conservative. „Asta urmăresc și nu se vor opri până când nu vor obține.”

Dreher a avertizat că părinții trebuie să evalueze cât din cultura prevalentă sunt dispuși să prezinte copiilor și să decidă care va fi punctul lor de inflexiune, punctul în care își vor retrage copiii din școlile publice și se vor retrage în unele moduri din societate.

„Va fi foarte dificil să ne învățăm copiii să trăiască conform moralității sexuale creștine dacă nu îi învățăm că a fi creștin presupune să trăim conform unui cod politic și economic diferit în societatea noastră”, a scris Dreher.

Potrivit lui Sprigg, o societate în care sexul biologic nu ar mai fi recunoscut „ar fi o societate terifiantă pentru multe femei și fete, [fiindcă] acestea ar avea experiența de a fi expuse și ar fi practic forțate să se expună la persoane care sunt biologic bărbați în medii în care, înainte, sexele erau separate”, de exemplu vestiarele. Aceasta ar putea crește riscul de agresiune sexuală și de voaierism și ar încălca sentimentul de intimitate al oamenilor.

„Dezvoltarea unui sentiment consecvent și puternic al identității personale ca bărbat biologic sau femeie biologică este o activitate importantă în dezvoltarea umană a copilului aflat în curs de creștere”, a afirmat Sprigg. O societate care nu recunoaște adevărata natură a genului „ar face exponențial mai dificil ca oamenii să realizeze această sarcină fundamentală a dezvoltării umane, de a înțelege cine sunt.”

„Familia ajunge să fie abolită”

„De fapt, vorbim de o abolire a sexului”, a declarat pentru LifeSiteNews Stella Morabito, contribuitor senior la The Federalist și expertă în culte și propagandă:

„Proiectul trans servește la abolirea juridică a sexului, sub pretextul așa-numitei «binarități de gen». Scopul ultim este o societate în care toată lumea este de-sexualizată din punct de vedere legal. Nu mai este bărbat sau femeie în ochii legii. Iar odată ce umanitatea este practic redefinită ca asexuală, se obține o societate dezumanizată, în care nu mai pot exista, din punct de vedere juridic, mame, tați, fii, fiice, soț sau soție, fără permisiunea Statului. Documentele guvernamentale deja elimină acești termeni. Într-o astfel de societate, sunt lovite cele mai intime relații umane. Familia ajunge să fie abolită.

O societate asexuală este, în cele din urmă, o societate totalitară, întrucât aceasta șterge din lege cele mai fundamentale relații umane, mai ales legătura dintre mamă și copil.”

Avocații pro-familie au avertizat de ani întregi că slăbirea legăturilor familiale conduce la o societate slăbită și la o implicare mai mare a guvernului în viețile individuale ale cetățenilor.

Morabito și Sprigg au subliniat importanța de a vorbi despre aceste probleme și diferența pe care o poate face fiecare prin acest lucru.

Sprigg a afirmat:

„Ironic, chiar la momentul în care mișcarea LGBT a atins cea mai mare victorie prin convingerea Curții Supreme să redefinească căsătoria, este posibil să se autosaboteze enorm prin […] faptul de a întinde coarda” în încercarea de a impune legi radicale cu privire la gen.

Morabito a afirmat:

„Distincțiile dintre sexe sunt germenul tuturor relațiilor umane. Prin abolirea lor se abolește, practic, autonomia familiei. Or, acesta este un act de violență asupra copiilor, întrucât poate servi, la un anumit punct, la separarea acestora de originile lor. Prima întrebare transcendentală a fiecărui copil este: «Eu de unde provin?» Dacă legea nu îi va permite copilului să își recunoască originile și integritatea în chipul unei mame și al unui tată, aceasta destabilizează sentimentul de sine al copilului. Creează o disfuncție personală a copiilor și, practic, sfârșește prin a răspândi mai multă disfuncție și chiar o distopie în societate.”

Wilchins i-a lăudat pe militanții transgen pentru munca lor, menționând că aceștia „în sfârșit, și poate fără a-și da seama, au deschis cutia Pandorei cu privire la gen, iar în următorii câțiva ani, tot felul de aspecte non-binare neașteptate […] urmează să apară.”

Sursa: culturavietii.ro