Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung a citat, pe 20 august,  un raport guvernamental, care vorbeşte despre „conceptul de apărare civilă”, luat în considerare pentru prima oară de la sfârşitul războiului rece. Germanilor li se recomandă să facă stocuri de alimente pentru zece zile şi de apă pentru cinci zile, să păstreze bani fizici şi sunt îndemnaţi să-şi întărească locuinţele. Raportul de 69 de pagini vorbeşte, de asemenea, despre necesitatea ajutorului civil pentru forţele armate, despre un sistem de alarmă sigur şi despre cerinţa unei capacităţi suficiente a sistemului de sănătate. Germania a cunoscut o creştere a atacurilor islamiste şi există temeri, după cum relevă o cercetare a DW în rândul populaţiei, că vor fi şi mai multe. Tot DW spune că prezentarea acestui raport vine în mijlocul „unei mulţimi de noi măsuri de securitate”.

O zi mai târziu, pe 21, guvernul ceh şi-a avertizat cetăţenii „să se pregătească pentru ce poate fi mai rău”. Peste doar câteva zile, în Finlanda, fără mare tam-tam, prin autorităţile locale, cetăţenii au fost avertizaţi să stocheze cantităţi mari de alimente şi apă pentru că ceva rău e pe cale să se întâmple. Din Franţa mi se confirmă că există recomandări în acelaşi sens.

Mulţi dintre noi, ne trezim astăzi miraţi (inculţi, sau spălaţi pe creier), mestecând textele optimiste idioate şi criminale, care ne-au fost servite prin mass-media, sau direct, în întruniri şi mitinguri, şi nu ne vine să credem că am ajuns pe buza prăpastiei, că o asemenea teribilă nenorocire poate veni peste noi. Că vor veni vremuri în care se va muri masiv, se va suferi îngrozitor, se va distruge aproape total lumea pe care o cunoaştem. Reacţionăm, unii, după cum am fost condiţionaţi: cei care ne avertizează sunt rasişti, fascişti, extremişti de dreapta. Vor să destabilizeze „Minunata lume nouă” construită cu atâta grijă pentru noi, oamenii fără conţinut, fără adâncime, bidimensionali, având axe timpul şi plăcerile.

Despre caracteristicile islamului şi despre posibilitatea distrugerii civilizaţiei europene şi chiar a lumii întregi se vorbeşte însă de demult. Voi prezenta în continuare, înainte de a reveni, în episodul viitor, la contemporanii noştri „fundamentalişti”, opiniile câtorva dintre personalităţile trecutului lăsându-vă să stabiliţi singuri dacă şi aceştia sunt rasişti, fascişti, extremişti, ca noi cei de azi, sau dacă au cumva dreptate. Şi lăsându-vă grija de a ajunge şi singuri la o concluzie despre posibilitatea războiului.

Veţi descoperi (puţinii care nu ştiţi deja, dar pentru care fac şi eu această analiză) că opiniile despre islam, chiar şi din interiorul lui, îi sunt nefavorabile încă de la începuturi. Lucru pe care, distinsele şi şcolitele elite occidentale de tot soiul par a nu-l ştii… Şi, cu adevărat, în incultura de astăzi, unele dintre aceste personaje, care nu conduc destinul, habar nu au. Dar altele, multe, ştiu. Voi reveni.

Abu Bakr Muhammad al-Razi (865 – 925 AD) medic, alchimist, chimist, filosof  persan – Dacă oamenii acestei religii (islamul) sunt întrebaţi despre dovada temeiniciei religiei lor, ei se enervează, devin mânioşi şi îl omoară pe cel care îi înfruntă cu o astfel de întrebare. Ei înterzic speculaţia raţională şi au ca scop să-şi omoarârea adversarilor.

Blaise Pascal (1623 – 1662), matematician, medic, inventator, scriitor, filosof francez – Mahomed a fondat o religie omorându-şi duşmanii; Iisus Hristos prin porunca dată credincioşilor de a se sacrifica.

Carl Jung (1875 – 1961), psiholog elveţian – Nu ştim încă dacă Hitler va fonda un nou islam. Dar a apucat-o pe acest drum; el este ca Mahomed. Emoţia din Germania este islamică; războinică şi islamică. Sunt îmbătaţi cu toţii de un zeu sălbatic.

Dayanand Saraswati (1824-1883), înţelept indian, cel mai important lider al hinduismului timpului său – Coranul este rezultatul ignoranţei, sursa animalizării fiinţei umane, o cauză a distrugerii păcii, un îndemn la război, un propagator al ostilităţii între oameni şi un promotor al suferinţei în societate.

Gene Simmons (25 august, 1949), chitarist bass şi co-solist al trupei Kiss –Ei vor să vină şi să trăiască unde trăieşti tu şi te consideră pe tine rău. Extremiştii cred că este ok să-ţi omoare copii cu bombe şi să taie capetele oamenilor … Câinele tău, totuşi, poate merge pe stradă lângă tine, câinele tău poate avea propria casă… Îl poţi trimite la şcoală să înveţe şezi, cere,  tot felul de chestii – niciuna dintre femeile lor nu are acest avantaj.

John Quincy Adams (1767 – 1848), al 6-lea preşedinte american – Mahomed a declarat războiul neselectiv şi exterminator, ca parte a religiei sale, împotriva întregii umanităţi… Preceptul coranului este, războiul fără sfârşit împotriva oricui contestă că Mahomed este profetul lui dumnezeu.

Bertrand Arthur William Russell (1872 – 1970) (filozof, logician, matematician, istoric, socialist, pacifist englez) – Bolşevismul combină caracteristicile Revoluţiei franceze cu cele ale ridicării islamului… cei care acceptă bolşevismul devin insensibili la dovezile ştiinţifice şi comit sinuciderea intelectuală. Chiar dacă totalitatea doctrinelor bolşevismului ar fi adevărate, tot aceasta ar fi situaţia din moment ce nu este tolerată o examinare echilibrată a acestora… Dintre religii, bolşevismul  trebuie să fie asemuit mai curând cu mahomedanismul, decât cu creştinismul sau budismul. Creştinismul şi budismul sunt în primul rând religii personale, cu doctrine mistice şi cu o iubire a contemplaţiei. Mahomedanismul şi bolşevismul sunt practice, sociale, lipsite de spiritualitate, preocupate să cucerească imperiul lumii.

Rabindranath Tagore (1861 – 1941), scriitor, erudit bengalez, primul câştigător ne-european al Premiului Nobel pentru literatură, autorul imnului naţional al Indiei şi al Bangladeshului – Un factor important, care face aproape imposibilă unitatea hinduso-musulmană, este faptul că musulmanul nu-şi poate defini patriotismul pentru nicio ţară. … Chiar un astfel de om ca Mohammed Ali mi-a declarat că nu este nicidecum permis unui mahomedan, oricare ar fi ţara sa, să se ridice împotriva altui mahomedan.

Arthur Schopenhauer (1788 – 1860), filozof german –   Să luăm Coranul, de exemplu; această carte execrabilă a fost suficientă pentru a porni o religie, pentru a satisface nevoia metafizică a nenumăratelor milioane timp de 1200 de ani, suficientă pentru ca să devină baza moralităţii lor şi a unui dispreţ faţă de moarte, dar de asemenea să-i inspire la războaie sângeroase şi cele mai extinse cuceriri. În această carte, găsim cea mai tristă şi mai săracă formă de ateism. Poate s-au pierdut unele la traducere, dar eu nu am fost capabil să descopăr în ea nicio singură idee de valoare.

Bernard Lewis (31 mai, 1916) – istoric britanico-american, comentator politic, specialist în istoria islamului şi a interacţiunii dintre islam şi Vest.este o datorie a celor care au acceptat cuvîntul şi mesajul lui Allah să se silească din răsputeri pentru a converti, sau cel puţin pentru a supune, pe cei care nu le-au acceptat. Aceasta este o obligaţie fără limite de timp sau de spaţiu. Ea trebuie să continue până când întreaga lume fie a acceptat credinţa islamică, fie s-a supus puterii statului islamic.

George Bernard Shaw (1856 – 1950) dramaturg irlandez, co-fondator al London School of Economics. Nobel pentru literatură (1925). Oscar (1938) – Islamul este foarte diferit, de o intoleranţă feroce. …. Ori îl accepţi pe Allah, sau vei avea gâtul tăiat de cineva, care l-a acceptat şi care se va duce în Paradis pentru că te-a trimis pe tine în iad.

Mark Twain (1835 – 1910) – scriitor – Aceasta este o regulă simplă şi uşor de memorat. Atunci când eu examinez coranul ştiu, dincolo de orice îndoială, că fiecare mahomedan este nebun; nu în toate cele, ci în problema religioasă.

Oriana Fallaci (1929 – 2006) – jurnalist, scriitor şi autor de interviuri politice. Fost partizan în războiul 2 mondial. Atee, de stânga – Treziţi-vă, oameni buni. Treziţi-vă! Intimidaţi, cum sunteţi, de frica de a nu merge împotriva curentului , adică de a părea rasişti (un cuvânt total nepotrivit, căci vorbim despre o religie, nu despre o rasă) – nu înţelegeţi că o contra-cruciadă este în desfăşurare … că un război religios este deja pornit. Dorit şi declanşat, poate, de o zonă extremă a acelei religii, dar totuşi un război religios. Un război căruia ei îi spun jihad. Război sfânt. Un război care, poate, nu urmăreşte cucerirea teritoriului nostru, dar, cu siguranţă, urmăreşte cucerirea sufletelor noastre. Care urmăreşte dispariţia libertăţii şi civilizaţiei noastre. Nu înţelegeţi, sau nu vreţi să înţelegeţi, că dacă nu ne apărăm singuri, dacă nu luptăm, jihadul va învinge. … Iisuse! Nu înţelegeţi că Osama Bin Ladenii se simt îndreptăţiţi să vă omoare pe voi şi pe copiii voştri pentru că beţi vin sau bere, pentru că nu purtaţi bărbi lungi sau veşminte lungi, pentru că mergeţi la teatru sau la cinema, pentru că ascultaţi muzică şi cântaţi cântece pop,  pentru că dansaţi, pentru că vă uitaţi la televizor, purtaţi fuste scurte, vă duceţi goi sau semigoi la plajă sau la bazin, pentru că faceţi dragoste când vreţi, cu cine vreţi şi unde vreţi?

Şi, în final o voce cu autoritate chiar din islam:

Mustafa Kemal Atatürk (1881 – 1938), fondatorul şi primul preşedinte al Turciei moderne – Turcii erau o mare naţiune chiar înainte de adoptarea islamului. Această religie nu i-a ajutat pe arabi, iranieni, egipteni să se unescă cu turcii pentru a forma o naţiune. Dimpotrivă, a slăbit legăturile naţionale ale turcilor; a amorţit sentimentele naţionale şi entuziasmul lor… Timp de 500 de ani, aceste reguli şi teorii ale unui şeic arab şi interpretările generaţiilor de imami leneşi şi buni de nimic, au stabilit legea civilă şi cea penală a Turciei. Ei au stabilit forma constituţiei, detaliile vieţii fiecărui turc, mâncarea sa, orele de trezire şi de culcare, forma hainelor, programul celei care i-a produs copii, ceea ce a învăţat la şcoală, obieciurile sale, gândurile sale, chiar şi cele mai intime trăsături. Islamul – această teologie a unui arab imoral – este un lucru mort. Poate că s-a potrivit triburilor din deşert. Dar nu este bună pentru statul modern, progresist.

După cum puteţi vedea, adevărata faţă a islamului este cunoscută de peste 1200 de ani. Astfel de opinii sunt cu miile. Mărturiile cu milioanele. Iar dincolo de ele victimele: morţii şi mutilaţii, prigoniţii; suferinţa; faptele, istoria lui, realitatea cuceririi unei mari părţi a lumii. Şi totuşi astăzi – şi ca religie, şi ca ansamblu uman – el ne este vândut ca un exemplu de pace, bunăvoinţă, generozitate, bogăţie spirituală… Elita politică, economică, managerială, culturală, universitară, mass-media oficială, toată stânga (extrema stângă de pe vremuri şi ultra-extrema stângă de astăzi) şi aproape toată dreapta (stânga de pe vremuri) (cu excepţia celor catalogaţi,  de tot acest conglomerat stângist, ca extrema dreaptă), ONU, Bilderbergul, Trilaterala, Davosul, Obama,Trudeau, Hillary, Merkel, Hollande etc., marile companii, băncile se înghesuie să ne convingă de acest lucru. Ne plătesc să credem. Ne ameninţă să credem. De ce? Care este motivul pentru care moartea, întunericul, neantul, negarea vieţii ne sunt astăzi vândute într-o cutie roz ferecată cu aur, bătută cu pietre scumpe şi învăluită în parfumuri orientale şi promisiuni de „for ever happy living”? Voi reveni.

Va urma.