Am făcut referire, în episoadele trecute la războiul de generaţia a patra (4WG) fără a intra în amănunte despre „de unde vine şi ce vrea el”. În analizele viitoare, privind Europa în ansamblul ei, dar şi, SUA şi, în general tot spaţiul occidental, el va fi privit ca o realitate dinamică a zilelor noastre. În România, cu excepţia unora dintre militari şi a unor analişti ai domeniului, publicul larg nu este familiarizat cu aceasta componentă a vieţii noastre. Vă propun, deci, puţină teorie militară. Şi acest lucru din trei motive foarte importante:

  1. Pentru a înţelege ce se întâmplă în jurul nostru şi de ce afirm că suntem deja în război.
  2. Pentru a ne face o idee încotro se îndreaptă lumea, sau încotro este îndreaptată lumea. Discuţiile legate despre războiul de generaţia a patra (şi războiul de generaţia a cincea (5GW)) sunt, veţi vedea, discuţii fundamentale despre lumea în care ne aflăm şi despre cea în care intrăm.
  3. Pentru a înţelege modul în care se desfăşoară aceste războaie civile.

Cel care a introdus conceptul de 4GW a fost William S. Lind, într-un articol din 1989 intitulat „Faţa schimbătoare a războiului: Generaţia a patra”, după ce, în anii anteriori, dezvoltase pentru  Marina SUA, teoria primelor 3 generaţii de războaie.

Conform lui Lind, războiul de prima generaţie a început cu Pacea de la Westfalia din 1648, după care războiul, ce până atunci putea fi dus de diverse entităţi: familii, triburi, religii, oraşe, întreprinderi, şi nu numai prin intermediul armatelor ci, de exemplu, prin corupţie şi asasinare, a devenit monopol de stat. Din ordinea rândurilor şi coloanelor de pe câmpul de luptă s-au născut acele trăsături care îl deosebesc pe militar de civil: uniforma, salutul, gradele, cultura ordinii. Dacă înainte componenţii armatelor de-abia aşteptau să dezerteze, acum a lupta pentru ţara, poporul tău a devenit o onoare.

Războiul de generaţia a doua, născut după 1860 a fost dezvoltat în timpul şi după primul război mondial. Dezvoltarea armelor de foc şi schimbarea concepţiei militarilor a dus la abandonarea războiului ordonat în favoarea unui nou concept concentrat de francezi în formula: Artileria cucereşte, infanteria ocupă. Ordinea a fost păstrată şi chiar întărită. Este, spune Lind, tipul de război care se învaţă şi astăzi în academiile americane şi pe care l-a dus SUA şi în Afganistan şi în Iraq, adică „toarnă oţel” peste ţintă. Schimbarea ar fi că aviaţia a luat locul artileriei.

Războiul de generaţia a treia începe tot din primul război mondial, a fost dezvoltat de germani şi este cunoscut ca războiul de manevră sau Blitzkrig, care s-a impus pe parcursul celui de-al doilea război mondial. Iniţiativa este mai importantă decât respectarea ordinelor; rezultatul contează, el este cerut inferiorilor, care nu primesc şi metoda prin care să îl obţină. Dincolo de parade şi de marşuri, cultura ordinii fusese dărâmată de pe soclu.

Războiul de generaţia a patra marchează pierderea monopolului războiului de către stat. Peste tot în lume, armatele statelor se luptă cu adversari nestatali şi, de cele mai multe ori, pierd. Sau oricum, nu înving, ci intră într-un lung război de uzură. A patra generaţie marchează şi întoarcerea la războaie ale unor culturi, nu numai ale unor state.  După cum spunea Lind încă în 2004: Ne aflăm acum faţă în faţă cu cel mai vechi şi mai neclintit adversar, islamul. După circa trei secole de defensivă strategică, care au urmat eşecului celui de-al doilea asediu ototman al Vienei, din 1683, islamul şi-a reluat ofensiva strategică, extinzându-se în afara lui pe toate direcţiile. În războiul de generaţia a treia, invazia prin migraţie poate să fie cel puţin la fel de periculoasă ca şi invazia armatei unul alt stat.

4WG foloseşte tote reţelele posibile – politice, economice, sociale, şi militare pentru a influenţa decidenţii politici ai inamicului,  inclusiv prin intermediul populaţiei condiţionată printr-o campanie de comunicare adecvată. Singurul mediu care poate afecta decizia unei persoane este informaţia şi ea este elementul cheie în strategia 4WG. Insurgenţii îşi construiesc planurile în jurul unei campanii strategice de comunicare concepută pentru a modifica viziunea inamicului asupra lumii.

Într-un articol din 2004 John Robb afirmă că 4WG poate să fie definit ca o metodă de a face război care, pentru a obţine o victorie a moralului, subminează punctele forte ale adversarului, exploatează slăbiciunile adversarului, foloseşte operaţiuni asimetrice (arme şi tehnică de luptă care diferă substanţial de a oponenţilor).

4WG apare datorită şi produce la rândul lui: pierderea monopolului statului asupra războiului, apariţia conflictelor culturale, etnice şi religioase, şi globalizarea.

La nivelul tactic, în războiul 4WG se întreprind operaţiuni de spatele frontului, luptătorii nu se confruntă cu armata statului, ci cu societatea, asupra căreia se întreprind acţiuni psihologice de terorizare, şi se folosesc punctele forte ale duşmanului împotriva lui însuşi.

Multe dintre metodele întrebuinţate în 4GW au un trecut lung; diferenţele apar în felul în care sunt aplicate astăzi şi ele sunt:

  • Globalizare – tehnologiile moderne şi integrarea economică permit operaţiuni la nivel global.
  • Generalizare – declinul războiului statului naţiune a împins toate conflictele deschise în matriţa 4WG.
  • Fărâmiţare – grupuri mici extrem de viabile şi diverse motive pentru conflict.
  • Vulnerabilitatea – societăţile şi economiile deschise.
  • Tehnologia – noile tehnologii au crescut exponenţial potenţialităţile grupurilor mici de luptători.
  • Mass-media – concentrarea media globală face posibil un nivel de manipulare incredibil.
  • Structurarea în reţele – noile tipuri organizaţionale facute posibile prin îmbunătăţirile tehnologice sunt mult mai performante la învăţare, supravieţuire şi acţionare.

Un conflict de tipul 4WG se câştigă în sfera moralului. Scopul unui 4GW este acela de a distruge legăturile morale care permit ca întregul organic să existe (coeziunea), ceea ce se obţine prin:

Ameninţare – atacuri care subminează şi ameninţă instinctele de supravieţuire umane de bază.

Neîncredere – sporeşte divizările între grupuri.

Incertitudine – subminează activitatea economică prin descreşterea încrederii în viitor.

Într-un articol din 2007 intitulat „Războiul de generaţia a patra evoluează, cel de a cincea se naşte” colonelul T. X. Hammes, un alt cunoscut analist şi autor militar spune printre altele:

Acolo unde războaiele nu sunt declarate, câmpurile de luptă pot fi oriunde, uniformele sunt opţionale, iar combatanţii, ca şi ţintele, sunt adesea „civile”. Militarii tradiţionali au încercat de nenumărate ori să întrebuinţeze tehnologia pentru a face faţă acestor noi provocări, dar chiar şi cea mai avansată tehnologie a asigurat victorii pe termen scurt, puţin peste nesemnificative, dovedite inutile în luni, dacă nu în săptămâni.

Această incapacitate a guvernelor şi militarilor din Occident de a se pune în acord cu natura schimbătoare a războiului modern a condus la intervenţii eşuate, la ocupaţii eşuate şi acum chiar la state eşuate peste tot din Europa de Est în Africa, Asia şi Orientul Mijlociu. Iar odată cu recenta deplasare de masă a popoarelor în jurul lumii, războiul de a patra generaţie este de aşteptat să-şi facă apariţia în Europa de Vest şi în Statele Unite în scurt timp.

Migraţia din anii premergători lui 2007 părea, pentru cei neavizaţi nesemnificativă. Iar prin raportare la actualele cifre, ea era mult mai redusă. Dar ea reprezenta deja o ameninţare directă la adresa Occidentului semnalată chiar cu mult înainte de acest an. Adăugaţi la aceste câteva detalii despre 4WG pe cele privind trădarea din interior, complicitatea elitelor locale cu agresorii, uriaşa coloană a cincea constituită de elitele şi segmentele de populaţie de stânga de peste tot aşezate în slujba unei globalizări nivelatoare şi de personalizantă şi veţi avea deja o imagine mult mai clară a realităţii extrem de complicate şi a viitorului incert.

Iar pentru cititorii care afirmă că nimic nu se poate întâmpla, dată fiind superioritatea tehnologică a Vestului, iată că şi analiştii militari spun că ea nu înseamnă mare lucru atunci când inamicul este dispersat în propria populaţie, războiul se duce la tine acasă, câmpul de luptă fiind practic orice punct de pe teritoriul propriului stat, iar avioanele, fie ele F 16, ca în România, fie F35 la mama America, acasă nu pot face nimic, de exemplu, împotriva unei şcoli cu elevi capturate de insurgenţi.

 

Va urma.