Buna schimbare (I) – Despre egalitate în societate şi în familie, dreptate socială, lăcomie, bogăţie, generozitate, cinste cu Sfinţii Trei Ierarhi

Pentru că azi avem marea sărbătoare a Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, ne propunem să cinstim acest eveniment cu fragmente dintr-un admirabil text, o omilie despre cei trei a arhiepsicopului Anastasios Yannoulatos al Albaniei. Cu titlul “Dinamica unei schimbări globale şi continue sau Mărturia Sfinţilor Trei ierarhi despre buna schimbare” textul acestei conferinţe este cuprins în volumul “ORTODOXIA şi problemele lumii contemporane” scos de Editura Bizantină. Textul nostru se va desfăşura pe trei episoade.

  1. În viaţa umană trebuie multe schimbate

Idei, care au fost considerate de avangardă în ultimile secole pentru căutarea umană, constituie în învăţătura celor trei mari învăţători ai lumii, puncte de reper centrale. Ei vorbesc insistent despre egalitatea oamenilor: atât despre “egalitatea de cinstire” cât şi despre “egalitatea în drepturi politice/echitate”. O văd tronând în esenţa firii umane. Iar violarea, adică abaterea de la principiul egalităţii o numesc fără rezerve nedreptate. (…)

Într-o epocă în care discriminarea şi colosala diferenţiere dintre cetăţeanul liber şi sclav, bărbat şi femeie, sunt considerate axiome – şi legea le impunea – vocea celor Trei Ierarhi le pune sub semnul întrebării. Cei trei consideră aceste separaţii “împărţire păgubitoare”. “Cine este stăpânul sau robul? O împărţire păgubitoare”, scrie Grigorie. (…)

Sf. Grigorie declară categoric că el consideră “inegală şi arbitrară” legea care este permisivă păcatelor conjugale practicate de bărbaţi şi severă faţă de cele săvârşite de femei. “Nu accept această legislaţie, nici nu laud acest obicei. Bărbaţii au fost legiferatorii, din acest motiv legislaţia este împotriva femeilor”. Şi, după citarea unor texte biblice, pe care fundamentează egalitatea, proclamă: “Unul este Ziditorul bărbatului şi al femeii, una este legea, moartea este una, una este şi Învierea”. (…) “Căci chiar dacă femeia ne este supusă, o face ca femeie, ca fiinţă liberă, ca fiinţă egală în cinstire cu noi. Şi Fiul, chiar dacă s-a făcut ascultător şi supus Tatălui, a făcut acest lucru ca Fiu al lui Dumnezeu, deci ca Dumnezeu S-a făcut ascultător şi supus lui Dumnezeu”.

(…) Cuvântul lor devine sabie de foc atunci când abordează problemele lăcomiei, bogăţiei, nedreptăţii sociale, care dominau epoca lor, fiind chiar îndreptăţite de obiceiuri, legi şi mentalităţi.

(…) Sfântul Vasile cel Mare nu ezită să numească “tâlhar” nu doar pe acela care dezbracă pe cineva de haine, ci şi pe acela care, deşi poate să ofere îmbrăcăminte şi asistenţă, omite să o facă.

(…) Pe aceeaşi linie se mişcă şi Sf. Ioan Hrisostom, caracterizând drept “răpire” şi “privare” faptul de a nu oferi cineva din banii săi celorlalţi. (…) “Iarăşi eşti de partea celor bogaţi? Spune-mi? Iarăşi sunteţi împotriva celor săraci… Voi nu vă săturaţi să-i mâncaţi şi să luaţi pielea de pe cei săraci?! Nici eu nu mă voi sătura să vă cer îndreptarea.” (…)

Sfinţii Trei Ierarhi demască în mod special ipocrizia celor care încearcă să facă daruri evlavioase din banii câştigaţi pe nedrept. Fiecare, înainte de a aduce daruri lui Dumnezeu, este dator să se examineze pe sine însuşi, “oare nu a asuprit pe sărac, oare nu a forţat pe cel mai slab? Oare nu s-a îmbogăţit exploatând pe cei de jos?”În loc să faci bine altuia, “mai bine fii milostiv cu cel pe care-l nedreptăţeşti”

“Al meu şi al tău” este caracterizat de către Sf. Ioan Hrisostom “cuvânt rece şi care a condus lumea la războaie fără număr”. (…) Un foarte interesant principiu, care poate sta alături de concepţiile economiei sociale contemporane, este formulat de Sf. Vasile cel Mare. “Cât priveşte bogăţia, cea care nu este pusă în mişcare este nefolositoare, iar cea care este pusă în mişcare devine folositoare tuturor şi roditoare”.

Cei Trei Ierarhi nu se limitează la înfierarea nedreptăţii. Consideră păcat şi atitudine “antisocială” chiar şi faptul de a nu face daruri sau de a nu ajuta pe cei în nevoi.

(…) Este definit ca bun acela care îşi îndreaptă întreaga sa activitate către binele comun. “Bărbatul vrednic să fie gata întotdeauna să înfăptuiască tot ce trebuie în folosul binelui obştesc”. Toate trebuie direcţionate în folosul aproapelui. (…)

Prin această ofrandă continuă se realizează buna schimbare atât la nivel personal cât şi la nivel social, sub lumina idealului pascal. (…) Sf. Grigorie leagă deontologia socială de conştiinţa teologică creştină, conchizând: “Dăruieşte celui care este în nevoie acoperiş, protecţie, hrană, tu cel care ai fost iertat… Să-ţi fie înnoită întreaga ta viaţă, fiecare cale a vieţii tale”.

(…) Văd (cei trei – n.n.) realizarea adevăratei bune schimbări după arhetipul cel bun într-o societate a echităţii. Întrucât “spre aşa ceva încă din început Dumnezeu ne-a dorit şi spre aceasta ne-a creat”.

Va urma.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.