Buna schimbare – Sfinţii Trei Ierarhi către omul secolului 21

Schimbarea reală începe în nucleul existenţei umane

Cei trei învăţători ai lumii şi-au concentrat atenţia spre adânc, asupra esenţei şi nu asupra a ceea ce este superficial.

“Căci s-a străduit să fie, nu să pară a fi cel mai bun” spune Sfântul Grigorie despre Sfântul Vasile. Nu sunt suficiente planurile fără viaţă, sau plăsmuirile nedefinite ale unei minţi care adesea îşi pierde coerenţa din pricina egoismului şi a patimilor. Purificarea trebuie să înceapă din străfundul existenţei umane, acolo unde s-a săvârşit pervertirea odată cu idolatrizarea eului. Ei insistă, aşadar, asupra curăţeniei şi dispoziţiei lăuntrice. Dreptatea fără onestitate şi autenticitate personală este o himeră. “Greu de vînat acest lucru; din cauza lipsei de discernământ, unii nu pot să împartă în mod egal fiecăruia, pe când alţii, conduşi de patimi omeneşti, îşi pierd puterea de a înfăptui dreptatea”. Nu se poate ca cineva să împartă dreptatea şi să se facă lucrător al ei atunci când nu o are “dintru început înlăuntrul sufletului”, ci este “vândut banilor, sau iubeşte interesat, sau te înfruntă printr-o atitudine duşmănoasă”.

În înnoirea şi sfinţirea persoanei umane se ascunde taina, garanţia şi dinamica schimbării reale. Atenţia trebuie întoarsă spre esenţa lucrurilor, să nu rămână la suprafaţa lor. “Ieri ai crezut că poţi arăta ceva, astăzi optează pentru a fi cu adevărat” îndeamnă Sfântul Grigorie.

Toţi cei trei Părinţi se luptă să trezească conştiinţa din om pentru ca acesta să se întoarcă spre el însuşi, să-şi activeze dumnezeiasca scânteie care se află înlăuntrul său. Ei îndeamnă la efort continuu pentru ca viaţa să devină “curată” sau, mai exact, “să se curăţească în mod continuu”. Acest efort interior este o devenire continuă, o încordare dinamică a eforturilor sufleteşti, “sufletul trebuie să se îndrepte întotdeauna către voia lui Dumnezeu, ţintind şi dorind într-un chip suprafiresc slava Lui”.

Sfântul Grigorie, referindu-se la acea disciplină şi trezvie interioară care asigură libertatea omului, constată: “Dacă te-ai îndepărtat puţin de calea raţională, îngrijeşte-te să te regăseşti pe tine însuţi înainte de a cădea definitiv în afară şi să fii amăgit de moarte şi fă-te nou în locul celui vechi şi sărbătoreşte-ţi înnoirea sufletului”.

Cei trei Dascăli ai lumii, înainte de a deveni martiri ai adevărului în afară, s-au luptat înlăuntrul lor. Au trecut printr-o perioadă de asiduă pregătire ascetică pentru a se elibera de sub stăpânirea patimilor omeneşti. Astfel au putut mai târziu să trăiască şi să acţioneze în libertate interioară, eliberaţi de iubirea de bani, de slavă deşartă, de confort; eliberaţi de iubirea de putere, înarmaţi cu puterea iubirii.

(…)

Asceza lor nu este antropocentrică – adică un simplu exerciţiu de voinţă şi raţiune, aşa cum apare în diferite şcoli de influenţă hindusă. Ea se raportează permanent la Dumnezeu şi la poporul lui Dumnezeu, se săvârşeşte în comuniunea credincioşilor, adică în Biserică. Este vorba de un efort personal, legat de tradiţie şi de încrederea în harul şi în îndrumarea Duhului Sfânt, în scopul improprierii energiilor lui Dumnezeu de care depinde o transfigurare dinamică. Busola lor în toată această căutare nu au fost eventualele construcţii teoretice nedefinite sau intuiţii psihologice, ci revelaţia biblică. “Cea mai însemnată cale pentru a afla ce suntem datori să facem este studiul Scripturilor de Dumnezeu insuflate”. Respiraţia lor este înălţare spre Dumnezeu, efortul lor are drept singur scop “de a-l avea pe Dumnezeu înăuntru lor” prin rugăciune. Este vorba de o asceză care se săvârşeşte în ritmul pascal. Botezul şi dumnezeiasca Euharistie, rezumând şi făcând prin excelenţă simţit evenimentul pascal, oferă suflu şi putere pentru buna schimbare.

Acest ritm pascal, aşa cum l-au trăit şi l-au propovăduit cei trei mari Ierarhi ai Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească şi aşa cum l-au îmbogăţit prin Liturghiile care le poartă numele, defineşte spiritualitatea ortodoxă. Fiecare Paşti, în timpul unui an, şi fiecare Duminică, în timpul unei săptămâni, dau consistenţă timpului, readucând aici şi acum evenimentul pascal al trecerii către o viaţă nouă, în scopul transpunerii în cotidian a luminii învierii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s