James Mattis, şeful militarilor SUA, recunoaşte că ţara sa atacă fără motiv alte state, omoară, distruge şi mută populaţii. Adică, este vinovată de crime de război

Pe 2 februarie generalul Mattis a făcut o declaraţie incendiară în sine, şi care ar fi trebuit să fie cu atât mai explozivă pentru o presă independentă, adică imparţială şi vigilentă , dar care a trecut neobservată din cel puţin două motive: primul, presa respectivă, de loc independentă, ar fi trebuit să-şi pună cenuşă în cap, ceea ce nu avea chef; al doilea, să-şi afecteze cooperarea strânsă cu conglomeratul industrialo-militar, ceea ce nu avea nici interesul, nici permisiunea de a o face. Iată ce a spus Mattis:

SUA nu au dovezi care să confirme relatările unor grupuri umanitare şi ale altora privind folosirea de către guvernul sirian de gaz sarin împotriva propriilor cetăţeni. Avem rapoarte de pe câmpul de luptă de la persoane care pretind că a fost folosit. Dar nu avem nicio dovadă în acest sens.

Neprecizând un moment anume, Mattis recunoaşte astfel că nu există dovezi nici privitoare la pretinsul atac de Khan Sheikhoun din 2017, urmat de atacarea cu rachete Tomahawk, nici la tragedia din 2013 de la Ghouta, folosită de SUA ca pretext al începerii agresiunii împotriva Siriei, deşi experţii independenţi din Occident, guvernele Siriei şi Rusiei susţinuseră că e vorba de un steag fals, adică o înscenare criminală. (Pusă la cale şi executată, mai mult ca sigur cu asistenţa şi participarea omniprezentei organizaţii „umanitare” CIA).

Dincolo de recunoaşterea încălcării tuturor normelor de politică internaţională, declaraţia generalului spune nici mai mult, nici mai puţin decât că SUA au conspirat împotriva Siriei, au înarmat, antrenat, finanţat aşa-zisele grupări ale opoziţiei, au atacat Siria şi ocupă părţi din teritoriul acesteia fără nicio bază, deci că se face vinovată de crime de război.

Declaraţia lui Mattis vine să contrazică şi memorandumul Casei Albe, realizat şi desecretizat rapid pentru a justifica atacul cu rachete împotriva bazei aeriene Shayrat.

Recunoaşterea departamentului apărării este cu atât mai tulburătoare cu cât ea vine să recunoască poziţiile unui număr mare de experţi în armament de distrugere în masă, printre care binecunoscuţii Hans Blix, Scott Ritter, Gareth Porter şi Theodore Postol, care au contestat cu argumente ştiinţifice şi tehnice ambele naraţiuni (Obama şi Trump) privitoare la atacuri cu arme chimice întreprinse de Assad. De exemplu, la Ghouta în 2013, experţii au arătat că au fost folosite rachete improvizate de tipul celor folosite de către insurgenţi. Referitor la Khan Sheikhoun, expertul de la MIT, Theodor Postol, a demontat piesă cu piesă raportul Casei Albe.

rocket-a

Mari semne de întrebarea au fost ridicate de activitatea aşa-ziselor „Căşti albe”, prezentate de politicienii şi media occidentală ca eroi salvatori, în timp ce analiştii independenţi, tot occidentali, dar şi nenumărate relatări ale populaţiei siriene îi demascau ca fiind Al-Qaida sub acoperire.

Despre aceştia şi despre prezenţa lor extrem de dubioasă la Khan Sheikhoun înaintea şi după pretinsul atac cu sarin aveţi mai multe aici https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2017/04/09/grupare-finantata-de-soros-in-spatele-atacului-cu-gaze-din-siria/

Despre cum a fost pregătită înscenarea de la Goutha cu circa doi ani înainte aveţi detalii şi un film aici: https://geopolitics.co/2015/08/22/how-the-syrian-chemical-weapons-videos-were-staged-2-years-ago/

Naraţiunea oficială din 2017 a fost pusă la îndoială şi pentru că:

  • americanii au refuzat să investigheze afirmaţiile privind folosirea de arme chimice de către jihadişti, refuz care a dus la demisia, în semn de protest, a renumitei Carla del Ponte de la şefia Comisiei de anchetă a ONU pentru Siria
  • pretinsul atac de mai sus s-a desfăşurat în timp ce în Siria erau investigatorii ONU, moment absolut neinspirat pentru un asemenea atac din partea lui Assad
  • ar fi pus în pericol ajutorul militar şi politic dat de Rusia Siriei, acuzată şi ea că ar fi conspirat cu Assad pentru astfel de atacuri.

Falsele acuzaţii împotriva lui Saddam din 2003, apoi împotriva lui Gaddafi din 2011, Assad  2013 şi 2017,  care au condus folosirea discreţionară a forţei de către SUA împotriva unor state independente, la mari pierderi de vieţi omeneşti, la distrugeri uriaşe şi la deplasări masive de populaţii au adus credibilitatea Americii, aşa cum recunoaşte şi analistul Ian Wilkie în revista Newsweek, aproape de zero. Ca dovadă, ultimul efort (penibil) al ambasadoarei SUA la ONU, Nikki Haley de a  porni o coaliţie internaţională împotriva Siriei, nu a mai convins (dacă despre convingere va fi fost vorba în trecut şi nu despre interese, clientelism, subordonare, frică…) pe nimeni.

Despre cum şi-au minţit americanii chiar aliaţii pentru a ataca Irakul aveţi mai multe aici: https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2017/11/05/britanicii-au-fost-nu-numai-dezinformati-dar-si-inselati-de-prietenii-americani/

Mai multe despre declaraţia lui Mattis şi despre argumentele contrare naraţiunilor oficiale aici: http://www.newsweek.com/now-mattis-admits-there-was-no-evidence-assad-using-poison-gas-his-people-801542

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.