Paul Ghiţiu
Atât Yanucovych cât şi Moscova au susţinut din capul locului existenţa unei provocări şi faptul că măcelul de pe Maidan a fost o operaţiune „steag fals” (Operațiunile „steag fals” sunt operațiuni sub acoperire, concepute pentru a induce în eroare opinia publică, astfel încât aceasta să creadă că au fost efectuate de alte entități.) Dar în indignarea, mânia şi revolta (la unii advărate, la alţii false) interne şi internaţionale, bine puse în pagină de puterile şi serviciile externe implicate şi de media aferentă, nimeni nu le-a luat în seamă, iar preşedintele ales a fost nevoit să plece. Ipoteza a fost susţinută de diversele declaraţii ale unor oficiali americani (Victoria Nuland, senatorul McCain) privind schimbările care vor veni în Ucraina şi de discuţia dintre Nuland şi ambasadorul american Geoffrey Pyatt, în care aceştia fac viitorul guvern de la Kiev înainte ca revoltele să înceapă. Interceptată şi scursă către presă, discuţia respectivă SUA nu a negat-o, ci a pus interceptarea şi publicarea ei pe seama Rusiei. Mai mult chiar, în martie 2014, scapă către presă o discuţie între comisarul pentru afaceri externe al UE, Catherine Ashton şi ministrul de externe al Estoniei, Urmas Paet, în care cea din urmă îi spunea celei dintâi că lunetiştii au tras şi în demonstranţi şi în poliţişti şi că e posibil ca să fi fost plătiţi de opoziţie.
Asupra întregului scenariu, care a dus la răsturnarea puterii proaspăt alese de la Kiev, la războiul din estul Ucrainei şi la trecerea Crimeei la Rusia, voi reveni pe larg. Astăzi vă semnalez un documentar: „Ucraina – adevăruri ascunse”, difuzat pe 15 noiembrie la ora 23.30 pe Canalul 5 din Italia, şi un articol din aceeaşi zi, din La Giornale, în care trei dintre lunetişti implicaţi în măcelul de pe Maidan mărturisesc că au fost plătiţi pentru a trage în piaţă, şi a crea haosul şi panica.
Cei trei sunt georgieni angajaţi de fostul consilier militar al fostului preşedinte georgian Saakashvili (iată cum se lămuresc şi relaţii extrem de ciudate dintre puterea de la Kiev şi acesta, anchetat în ţara sa, dar hălăduind în voie şi chiar acţionând mai nou împotriva actualului guvern ucraineean) Mamuka Mamulashvili, care, de altfel i-a şi însoţit în Ucraina. Revazishvilli şi cei doi tovarăşi ai săi, filmaţi şi intervievaţi în documentar, erau de asemenea apropiaţi de Saakashvili: primul fost membru al serviciilor sale de securitate, iar ceilalţi doi militanţi (ucigaşi profesionişti, adică) ai partidului fostului preşedinte.
În interviurile lor, cei trei declară că au fost plătiţi cu câte 5000 de dolari ca să vină la Kiev şi să acţioneze, alături de alţi „voluntari” georgieni şi lituanieni, şi au avut misiunea să tragă în piaţă, indiferent unde, doar pentru a crea cât mai mult haos şi victime.
Mărturiile lor coincid cu:
- declaraţia şefului forţelor de securitate ale popoziţiei din acea vreme care a confirmat pentru BBC că lunetiştii au ucis în ambele tabere
- mărturia fostului şef al serviciului secret ucraineean Aleksandr Yakimenko care a spus şi că s-a tras dinspre clădirea Filarmonicii aflată în mâinile protestatarilor
- mărturiile medicilor din spitale care au spus că au fost victime de ambele părţi
- dovezi ale anchetei care arată că rănile victimelor erau similare
- cu interviul luat de BBC unui protestatar, care a admis că a tras asupra poliţiştilor cu o puşcă cu lunetă, şi că era îndrumat de un militar veteran din rândurile protestatarilor
- declaraţia reporterului Newsnight, Gariel Gatehouse, care a spus că a văzut un protestatar care trăgea de la o fereastră a birourilor BBC din Hotelul Ucraina
- imaginile unor lunetişti luate de un reporter BBC şi publicate numai de curând
- Au fost menţionaţi cel puţin 10 lunetişti care au tras de pe Conservator, iar Frankfurther Allgemein a relatat că la acel moment Conservatorul se afla cub controlul comandantului Maidanului, Volodymyr Parasjuk
- Tagesschau – un serviciu de ştiri TV, produs de Norddeutscher Rundfunk pentru reţeaua publică germană de televiziune a relatat de asemenea că în 2014 cel puţin unele dintre focurile trase au venit de la protestatri.
- Relaţile foarte strânse dintre Saakashvili şi protestatari, după cum relatează Newsweek , care l-au pus şef al celei mai mari regiuni a Ucrainei, regiunea Odessa. Personajul cu pricina, fugit din Georgia unde este acuzat de fapte grave, a fost astfel descris de Robert Parry, fost reporter al AP şi Newsweek: Ultima mişcare politică a regimului „pro-democraţie”, sprijinit de USA, din Ucraina a fost de a impune populaţiei Odessei pe autocratul georgian, fost preşedinte, Mikhail Saakasvili, un neoconservator favorit şi un fugar din propria ţară care îl urmăreşte pentru acuzaţii de violarea drepturilor omului, de deturnare de fonduri, ca şi pentru violenţele faţă de protestatarii împotriva regimului său din 2007.
- În septembrie, New York Times relata că Saakashvili îşi scrie „memoriile, ţine cuvântări foarte bine plătite, ajută la înfiinţarea unui think tank şi se vede cu vechii prieteni John McCain şi Victoria Nuland, personajele neocone foarte prezente în pregătirea loviturii de stat din Ucraina.
Dacă la cele de mai sus adăugăm şi experienţa din timpul Revoluţiei roşii din Georgia şi, probabil, pregătirea anterioară acumulată de Saakashvili – cu el pe post de lider al demonstanţilor – şi mutarea Georgiei în sfera de influenţă SUA-NATO, tabloul de mai sus devine destul de clar şi convingător: haos, panică, victime, revoltă cam ca la revoluţia din România.
Surse:
http://www.ilgiornale.it/news/politica/versione-dei-cecchini-sulla-strage-kiev-ordini-1463409.html
https://www.rt.com/news/ukraine-snipers-security-chief-438/
http://www.bbc.com/news/world-europe-26079957
https://consortiumnews.com/2015/06/02/neocon-fugitive-given-ukraine-province/
Cine suntem 