Cu 41 de ani înainte de romanul „Soumission” (Supunere) al lui  Michel Houellebecq, un alt scriitor francez, Jean Raspail descria într-un roman vizionar ceea ce se întâmplă astăzi în Europa şi, de fapt, în aproape întreg Occidentul. Un milion de oameni din lumea a treia reuşesc să ajungă  pe Coasta de Azur. În spatele lor stau pregătite alte milioane, aşteptând să vadă reacţia Franţei şi a Europei. Mai jos, un comentariu de prezentare a cărţii de pe http://www.babelio.com.O carte inteligentă şi premonitorie. Indienii au decis să se lanseze în cucerirea Europei şi, în mod special, a Franţei, la bordul unei mari flote. Sunt milioane, care fug de mizerie la bordul a sute de vapoare către o lume îmbelşugată. Sunt gata de orice pentru a-şi atinge scopul. În Franţa politicienii nu ştiu cum să reacţioneze, în timp ce media şi intelectualii fac totul pentru a înclina dezbaterea către primirea migratorilor.

Jean Raspail a publicat cartea în 1973. El descrie perfect, cu anticipaţie, societatea franceză actuală (şi la un nivel mai mare, pe cea occidentală):

  • Politicieni, care nu acţionează decât funcţie de interese carieriste şi care au un limbaj dublu, optând pentru ceea ce îi aranjează la momentul respectiv.
  • Biserica, care din mila creştină este gata să-i primească pe nenorociţii din lumea a treia în detrimentul populaţiilor autohtone, în numele eradicării mizeriei şi al lui Hristos.
  • Asociaţiile umanitare, care sunt gata să vândă şi să vadă dispărând o civilizaţie, propria civilizaţie, pentru a favoriza o alta.
  • Mass-media care sunt  elementele difuzării propagandei celor care gândesc corect şi care împing către dezagregare conştiinţele popoarelor europene.
  • Educaţia naţională, care urmăreşte aceleaşi scopuri ca şi media, dar de o factură încă şi mai vicioasă: încăpăţânându-se să inculce în mod direct copiilor (mizând deci pe viitor) fundamentele necesare pentru dezagragrea unei identităţi milenare.
  • Intelecualii, convinşi sau nu, care îşi aranjează interesele în numele umanismului şi a universalităţii omului, ridicând în slăvi un „Om nou”, pentru care  migratorul este prototip.
  • Cuplul francez proletar tipic, reprezentaţi de Marcel  Josiane, care după ce îşi termină serviciul, îşi petrec toată seara în faţa televizorului, absorbind toate mesajele difuzate şi care sunt necesare pentru abrutizarea lor şi pentru cauţionarea ideilor dominante.
  • Militantul de extremă stânga, pentru care numai metisajul (amestecul raselor) la nivel mondial va fi calea pentru egalitatea tuturor.
  • În fine, cenzura opiniilor dizidente, adică a celor care sunt îngrijorate în legătură cu prezervarea unui popor.

Totul este acolo. Noi toţi suntem.

Încă de la începutul romanului, ştim că invazia acestora oameni pe continent este de ne-evitat. Slăbiciunea conducătorilor şi ideologia lor ucigătoare îi vor împiedica să acţioneze. Confruntaţi cu problemele, gânditorii corecţi îşi vor da repede seama de greşeala lor şi de incompatibilitatea cu străinii. Unii vor muri, femeile vor fi violate, cei mai înstăriţi vor fugi în Elveţia..  În final, autohtonii vor deveni străinii, ei vor deveni Celălalt.

Este o carte pesimistă şi premonotorie. Este, de asemenea, o carte înspăimântătoare, pentru că situaţia actuală este  şi mai rea decât cea descrisă. Jean Raspail nu trăise încă formarea UE, sfârşitul suveranităţii, iar preşedintele Repubicii din romanul său este de asemenea diferit…